Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
a/bat/oare
sunt gările tot mai pustii
amintirea e doar un schelet
călătoresc îngropat între vii
moartea dansează la cabaret
sensul absent se pierde în vînt
singurătatea curge prin venă
o rană deschisă e întregul pămînt
spinzuratori se ridică pe scenă
bocete se aud în surdină
viitorul crește ca un cimitir
doar ciuma poate să vină
să mai ceară ultimul bir
orbit ca un ochi de tăcere
gîndul coboară în absențe
deșert cu fîntîni de durere
adună nisip din esențe
la mal vin doar cadavre
lovite de valuri, uitate;
asceți se usucă în lavre
pentru aceleași păcate
moare fără arc o săgeata
disperare e ultimul zbor
universul zadarnic se dilată
cînd viață naște un abator
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")
as putea jura ca bacovia cel mort a inviat special pentru a da nastere acestei poezii dar defapt , se pare ca ea a luat nastere in gandul altui om ,care ,spre ciuda lui bacovia i-a atins poate chiar depasit nivelul (deabia astept sa primesc bpedeapsa Sempai)