Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
aquatica
ieri strigam cu putere de pe puntea corabiei
ce despica în etrava zveltă
(asemeni unui tors de dragon marin din alte vremuri)
apele sărate, albastre și limpezi,
bătea vântul înverșunat de la țărm în pânzele întinse
plesnind cu furie parâmele de catargele înalte până la soare
într-o muzică stridentă a frânghiilor
și-a tuturor nodurilor
descrise pe larg în marea carte a desfacerilor
ploaia asta rece de astăzi, în schimb,
mi se strecoară încet, insidios în vene
și-ncep să picur la întâmplare pe streșini gri de table,
prin burlane ca pe tobogane
peste umbrele și peste pălării,
multiplicat în miliarde de picături incolore
de undeva, de foarte de sus
peste frunzele proaspete verde-crud-nebun-zălud,
lipsite complet de amintirea fulgurantă a unei primăveri
de fiecare dată insuficient memorate
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")