Seminţe…

ceva vechi, foarte vechi, putrefact zace în mine
și mă roade pe dinăuntru ca un șoarece atemporal, schizofren și carnal
pe aici bântuie continuu monștri și păsări schelet de pradă marine,
colcăie șerpi în vârfuri de colți cu veninuri amare, ectoplasm-emelgine
ceva foarte vechi, o repet obsesiv, zvâcnește pulsatoriu și tandru în mine
venele-mi sunt tuneluri de fugă perversă din timpuri inverse și senzații pelvine
carotidoidal alcalin-transvers-androgine
pe când eram doar un stârc cenușiu de prin bălți pustiite, vrăjite, elfine
de prin mlaștini și smârcuri prea pline de mine și tine,
când eram doar rășină prelinsă pe coaja unui eucalipt milenar
dispărut în flăcări mocnite și-n arderi cu totul străine

o, cerul a coborât acum prea aproape,
pregătit de foarte demult să plouă istovitor la interior
cu puhoaie de somn interzis, de coșmaruri precoce verzui de prin alge, și ape,
diluvii vacante din care-i imposibil să mai scap, tu să scapi sau să scape
se mută de colo-colo imaginea unei reflexii sonore fantaste, albastre-n contraste
pânzele-mi întinse plesnesc ca un bici flagelant peste mâini,
sfârcuri excitate sever și peste strânsele pleoape

au răsărit în sfârșit ghioceii la nord de fața mea suptă, trasă, smeadă
eu sunt prins conștient într-o capcană de lemn și de os sculptat flamboaiant,
cu o daltă uriașă de fier într-o iluzorie, mastodontică mascaradă
aceasta-i o altă fațetată fațadă a unor orizonturi flambate-n violet
și-n alb orbitor preștient, preventiv să renasc

vântul a căzut deodată și-s frunzele-n plopi cuprinse vremelnic
de-o stare obscenă de flasc;
chiar dacă-i încă razboi, eu unul vă las sănătoși și plec pentru un timp instabil la Damasc