Seminţe…

strig şi aproape nimeni nu mă aude
pentru că-s închis hermeneutic
într-un antic clopot de bronz de pe la o amiază

azi e ziua a treia după alte zile necuvenite
şi plouă cu săgeţi lungi ascuţite-n înţelesuri
şi-i cumva prea târziu şi prea frig pentru promenade
sub un clar de lună impur, impudic, improbabil

de-ar fi avut unele dintre aceste cuvinte tăiş precum săbiile
vârfuri de lance prelungite-n carnea fiecărui păcătos
toţi, dar toţi v-aţi fi scăldat în baia de salivă amestecată cu sânge
a limbilor voastre adâncite-n muţenia fricilor primordiale
în dârzenia încrâncenată a tăcerilor nimicitoare

şi-aţi fi plecat perechi către infinitul lui niciunde în mare linişte
doar cu frunţile convalescente acoperite de perle şi alge
aidoma unor vestale violate, părăsite pe scările templului
aidoma unor gladiatori falşi înveşmântaţi sumar
cu haine jefuite, despuiate de pe cadavre anonime

voi cu voi v-aţi fi dedat desfrâului crâncen şi dulce
ascuns cu mare taină în spatele unor nopţi întâmplător absolute
aşteptând cu înfrigurare disoluţii izbăvitoare
pentru că noi toţi eram când nu ştiam
şi muream când nu eram