Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
azi
pe umeri purtam ziua
- o haină deja veche aruncată-n grabă
împotriva frigului absolut de afară
sigur, îmi venea sa urlu
și-mi venea sa alerg îndelung
epuizându-mi tumultuos furiile
până la steaua Alcor și înapoi la steaua Mizar
într-o călătorie fundamentală
printre toate semnele vidului,
neîndeplinindu-mi visurile cele mai îndrăznețe
nu mai îmi era sete, nici foame ca altădată,
nu mai simțeam usturimea rănilor adânci din tălpi
nici nisipul aspru, abraziv, din sângele meu,
nici trecerea din carnea mea aprinsă-n torțe de alamă
drept în miezul unor nopți învolburate de împotrivire
eram doar acea înverșunată goană
desprinsă brutal de sine pentru totdeauna
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")