Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
barbut
am să mă-nec în cuvinte ca-ntr-un vin tare și dulce
adus de departe
și apoi subjugat de beția tuturor simțurilor mele pătimașe
voi hălădui desfăcut de grijile zilei pe străzi la-ntâmplare
pe sub indiferenții salcâmi strâmbi albi în floare
pe sub luna prea plină deschisă ca un deochi magic
galben lămâie și mare
pe sub noaptea cuprinsă de nestatornică nemișcare
nu am să te întreb nimic despre ce-ai mai făcut în ultima vreme
nici despre părelnicele tale zbateri inutile de pleoape
nici despre viață și semne
nici măcar prin visul uitat mai demult sau prin gând
de fapt am să tac profund ca un ocean foarte adânc
și am să-mi bat vântul de ape-n furtuni, talazuri și valuri
prins într-un joc al iubirilor fantaste pierdute aparent
din nefericire ori din neglijență nefastă la zaruri
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")