Seminţe…

nesomn

(epistolă de noapte către A.)
când rostesc cuvântul demult
ceva tremură înăuntrul meu
ca o pădure imensă de frunze
mișcate de o singură adiere
într-o infinită anonimitate
așadar, îți spun bătrâne prietene
cât de demult au fost toate,
încât până și timpul ce altădată le cuprindea
pare că s-a uitat pe sine
adăstând inutil la o margine insolită și violet de mare,
(sau de ocean fără [...]

aquatica

ieri strigam cu putere de pe puntea corabiei
ce despica în etrava zveltă
(asemeni unui tors de dragon marin din alte vremuri)
apele sărate, albastre și limpezi,
bătea vântul înverșunat de la țărm în pânzele întinse
plesnind cu furie parâmele de catargele înalte până la soare
într-o muzică stridentă a frânghiilor
și-a tuturor nodurilor
descrise pe larg în marea carte a desfacerilor
ploaia asta [...]

în buiestru

șaua mea din piele aurie de Cordoba și pagul tretin
îmi știu înșiruite, sinuoase potecile, drumurile și mai ales fricile
trecătorile ascunse și chiotele, îngânările
glasurile interioare ce-mi răsună prin cap,
plânsurile, dusurile, versurile,
ruginite și uneori amărui asfințiturile, ascunsurile,
dedesubturile, suprapunerile, presupusurile
pădurile cele întunecate-n verde-negru
nedeslușite-ntru totul prin aburii reci ai dimineților anonime,
cuprinse de aprigă nemișcare
îmi știu și-mi ascultă doar ele [...]

clepsidrificare

nisipul foșnea uscat sub tălpi
și-mi era sete,
și-mi era deșertul aproape de piele, ca o cămașă
și-mi era trudă aproape de lacrimi
aproape de trup și de inimă
aproape de orizontul inconsecvent incolor,
deschis larg oricăror imposibilități
eu nu puteam răspunde atunci niciunei întrebări,
nu-mi puteam acoperi un ochi cu o palmă
lăsând ciclopic la vedere doar jumătate
din ceea ce se releva incoerent [...]

imaginarium II

(zborul static al pietrelor)
sigur îți amintești de copacul de astă-iarnă
cel ce devenise martor fără voie
al traversărilor planate-n zig-zag-uri fractalice,
proiectate cinematic prin dreptunghiul de geam
decorat fantastic cu înscrisuri subțiri și străine de gheață
acum, teiul cel tânăr poartă pe ramuri
pe lângă perechile de semințe uscate
(semne ale unor timpuri înălțate-n ofrandele trecerilor)
urmele timide ale unei primăveri absolut noi,
apărute [...]

morfeologie

timpul mă înghite monstru hulpav
mistuit la rându-i de propria insațiabilitate
numai umbrele palide ale unor zile destrămate-n fâșii
mai flutură-n vânt
pe la marginea deșertului a dulceagă,
distorsionată aducere-aminte
câteva doar, nu multe, nu profunde, nu deosebite,
câteva banale cuvinte
își pierd ecourile pe rând, scurse, întrepătrunse,
rătăcite-n ceața disruptivă a nopților incomplete,
obsedante și oarbe
haosul intens pe sine și apoi pe mine din [...]

pulsar

unele dintre cuvinte au rămas străine gândului
împietrite metamorfic printre dunele de nisip,
înlemnite-n scoarța copacilor strâmbi
crescuți de izbeliște la marginea drumurilor către orișiunde
ele nu s-au mai unduit în arcadele rostirilor rotunde,
nici în ecouri vibrante, prelungi
umbrind pleoapele somnoroase ale tăcerilor iminente
atât de adânc încât noaptea
nu-și mai regăsea pe deplin întunecările
nici măcar la vremea vreunui asfințit
alte cuvinte se [...]

interstelar

o vreme am să tac
pentru că-mi doresc uneori doar puțină liniște
o vreme am să mă prefac că un orizont oarecare
este puțin, foarte puțin
mai aproape de partea mea stângă
de ochiul meu stâng bulversat de imagini fugitive
o altă vreme voi încerca să ascult
-cu pleoapele lipite de geam într-un sărut transparent-
îndepărtările
o vreme am să-mi limpezesc privirea cu acele [...]

descifrare

câți dintre voi
știu sau pot citi printre rânduri?
câți dintre voi văd ce scriu printre rânduri?
cântecul acesta este despre anumite sentimente
criptate superficial doar printre anumite rânduri,
simple păpuși croite din cuvinte îmbăiate-n cerneală invizibilă
ce joacă într-o piesă de teatru absurd,
pe o scenă suspendată inclusiv în timp
sfidând gravitațiile de orice fel,
drept în mijlocul unui labirint complicat, relativ și [...]

indefinit

prin zăpada așternută intempestiv peste noapte
sunetul tuturor pașilor posibili
se pierde treptat, difuz
afundat într-un fel de semilichid înghețat
cu nuanțe aproape opace de gri și alb murdar
tânărul zarzăr confuz a înflorit totuși umed și scurt,
aproape de gard
de aceea nimeni nu pare să știe
cum se numește de fapt acest anotimp

pase magice

(nu am uitat aproape nimic
sincer, tare aș fi vrut
să îmi golesc mintea de unele gânduri
așa cum mi-am golit sufletul de patimi,
consumându-le
dacă mă întrebi cum se face,
nu prea pot să-ți spun
mi-ar fi greu, mi-ar fi aproape imposibil,
acestea sunt doar pasele mele magice)
dau gazul mai încet și ard mocnit la flacără mică
fac economie de mine, oarecum
pentru că [...]

azi

pe umeri purtam ziua
- o haină deja veche aruncată-n grabă
împotriva frigului absolut de afară
sigur, îmi venea sa urlu
și-mi venea sa alerg îndelung
epuizându-mi tumultuos furiile
până la steaua Alcor și înapoi la steaua Mizar
într-o călătorie fundamentală
printre toate semnele vidului,
neîndeplinindu-mi visurile cele mai îndrăznețe
nu mai îmi era sete, nici foame ca altădată,
nu mai simțeam usturimea rănilor adânci din [...]

retrotactil

atingeți-mă pe plete
cât să nu vă fie sete
și pe ochii mei de aur,
nu v-atingeți de balaur
și de solzii  săi de sticlă
cât să nu vă fie frică
cât să nu vă fie-nlături
ascundeți-vă sub pături
sub cearceafuri albe, lapte
cât să vă mai fie șoapte
descâlcite-n ițe, mii
din alte călătorii
atingeți-vă pe coate
așezați spate în spate
cât să vă vedeți o clipă
o bătaie [...]

acces de sinceritate

nu te teme de adevărurile ce se pot spune despre noi
nici măcar de adevărurile
pe care noi, benevol, le recunoașteam despre noi
suntem prea departe, prea transparenți
ploile reci răzbăteau altădată prin găurile acoperișurilor,
apele șiroiau prin vene decantând impurități
și pe borurile pălăriilor întoarse-n sus streșini,
pe umeri, pe brațe, pe tulpinile bambușilor
până dincolo de sentimente, până la trezire
somnul se [...]

imaginarium

ciorile își aleg traiectorii bizare
într-o bucată de cer oarecare
de mărimea ochiului de geam
prin care eu acum le privesc
zborul poate fi uneori o iluzie
ciorile reprezintă indubitabil un număr
ochiul de geam este un portal,
iar teiul cel tânăr
din care încă mai atârnă perechi semințe rotunde
dintr-un anotimp aproape uitat
confirmă aceasta prin spasmele ramurilor
sau poate-i doar vântul
ce-și croiește oricum drum
printre [...]