Seminţe…

reflux

marea înghețase potroacă la țărm
înțepenindu-și alb colții în etrave
și-n copastiile costelive din lemn de pin
ale unor barcazuri lăsate de izbeliște
poate pentru totdeauna
scăpărat în amnare de țurțuri
împietrite de-o Meduză tristă în alhambrice arabescuri,
gerul jilav înfiera fără scrupule palmele goale
și fața rămasă descoperită,
înroșindu-le neintenționat
printre degete strecuram
cochilii albicioase de foste scoici,
nisip ud și vreo două-trei aduceri aminte
ale căror [...]

zvon

(lacrima ce se prelinge pe obraz în nisip
este darul meu de apă,
destinat deșertului de acum și de aici)
vântul gonea ca un nebun către mine
de nicăieri
păsările toate și șoarecii chiar
se îndepărtaseră fără de urmă
eram singur, doar eu cu el
doar el în mine adânc înfipt pumnal
altădată lipsit de o teacă
cuvintele ar fi trebuit să nu fie
astfel ne-am [...]

negustorul de timp

(cu disperare ninge, vezi bine doar iubito,
de la poluri
cu alb fantasmagoric și păsări albe-n pene,
învolburate-n stoluri
te uită doar cum albul cu totul  ne cuprinde
în noaptea-n care ore încerc voit sa-mi cumpăr,
fără să am ce vinde)
exploram cu privirea pierdută
doar acel puțin orizont
ce nu depășea lățimea străzii,
până la blocul din față
oamenii treceau rar, fără să mă vadă,
fără [...]

exfolieri

ne explodau măștile pe fețe
înfigându-se-n oase adânc
dezvelind amăgitoarele înfățișări
nimeni nu ne mai recunoștea
nici noi, între noi deseori
nu ne mai recunoșteam
datorită transformărilor de suprafață
mai ales măștile frumoase, venețiene
cele aurite, spoite sau suflate
cu strălucitor praf de perle
și pulberi de pe planete prea îndepărtate,
adunate cu trudă dintre stelele căzute și sparte,
damnate
resturile lor oxidau cu înverșunare pe fețe,
urme profunde
imposibil [...]

nezbor

(stare frustrantă generată de lipsa unor aripi)
astupați-vă craterele din inimi, vă zic
vă conjur
cu ce vreți voi și ce mai găsiți prin tomberoane
astupați-le dacă nu cu sfârcuri tari și parfumate
atunci măcar din cauciucul natural, cu biberoane
cu mameloane, cu silicoane
sau cu simple bomboane gumate
intercalate printre atrii și printre ventricule,
printre vertebre și printre clavicule
așezați-vă la o masă a [...]

iarna prin vene

rătacind alandala într-un prea târziu fumuriu,
reflectat de un gând în sintetic amurg
taumaturg
n-aveam timp să îți spun poveștile de-a-ndăratelea
de la vreun neverosimil sfârșit către-nceput
captiv  permanent într-un iureș și-ntr-un tumult
dintr-o mare imaginară închisă vremelnic într-o furtună
pornită cu degetul mare
într-un pahar de cristal foarte rar
arbitrar
eu aș fi nins troienit neobișnuit,
neostenit încă o vreme
coborât lin dintr-un cer siniliu, multiplicat
fragmentat
aproape [...]

imperfectul descompus

rupt în părți atât de mici încât
nu mai știam dacă-s eu propriul meu
sau tu, mon amour
șoptită cavalcadă siberiană
înfășurată-n zăpadă,
în cetini de brad și în zadă
sfâșiat de lupii cei vașnici și suri dintr-o stepă,
departe
în molecule de sânge și-n roșu intens
indecent paradox ce timp își desparte
ca un ruj de pe buze țuguiate perfect
pentru-n sărut pierdut absolut de [...]

clondirica

(cântec târziu de voie nebună)
în beția mea
cea de catifea
sau de mucava
în beția mea
se găsea ceva
ce voia să stea
sau să părăsească
ce-avea să găsească
ce avea să fie
încă o beție,
o melancolie
o simandrofie
în beția mea
cea fără de sine
se găsea un bine
sau un rău, ceva
fără de trufie
și fără să știe
o inconștientă
o inadvertență
o incandescență
în beția ta
cea de mucava
sau de catifea
cea de [...]

ignoratio mentis

cu urechea lipită de pământ
ascultam cum dinăutru
se reped cuvintele-n risipire de vânt
străfulgerându-mi în gând
toate cele se sunt și mai ales
toate cele ce nu sunt
eu am să cânt orișicând
am să descânt de câte ori am să vreau
vă spun asta direct, vă spun asta pe șleau
cu urechea lipită de piept
ascultam cum spuneați că-s nebun de legat
că nu-s [...]

iarnă cu adresa necunoscută

se așternea zăpada pe umeri, o da
pe umeri se așternea, peste gulerul ridicat al paltonului
apa rece ajungea pe piele, pe sub cămașă, o da
ca un botez repetat de catifea
mi-aș fi putut imagina că este părul meu grizonat
în căderi necontrolate pe umeri, o da
pe umeri ca o perdea umflată-n vântul de amiază
fără griji, oricând aruncate în [...]

duel de noapte

(din ciclul: lumea (ne)văzută de sub borurile pălăriei mele din paie de orez)
pe dedesubt mi se zbârlise fioros părul
șarpele Kundalini sâsâia a desființare
și-aș fi scos sabia altădată
să-l las lipsă de-un cap prost
ofrandă umilă lui Susano-o
până când se va mai domoli furtuna
am înghițit oarecum în sec,
talpa piciorului drept
mângâia cu secul nisipul însetat
uscat de soarele absolut
dedicat solemn [...]

tango de toamnă

întemnițat complet în pușcării de ocru
și în pasteluri vechi de toamnă
în ochii tăi ca mura coaptă
am să-mi găsesc salvarea doamnă
(și-n părul tău cel roșu curs în valuri
prelins pe moliciuni de lână și de șaluri)
când se oprește ploaia rogu-te, să-mi spui
din dansul ei pe streșini și pe geamuri
cu vântul ostenit de năbădăi
golan fără veșminte printre ramuri
(învolburat [...]

înființare

croite stângaci din frunze aproape uscate
gândurile nu puteau acoperi nicio goliciune
și-apoi nud
și zvelt și crud
îmi imaginam iarăși niște netreceri
ca pe ample, orgiastice petreceri
în cinstea momentului suprem de efemerscență
poate că am descins prea aproape de ochi
astfel încât nu mă mai văd
astfel încât plouă mocnit printre ore
printre copacii îmbrățișându-mă strâns
amplificându-mi dorința de înălțare
cu ramurile lor avântate
toate către [...]

imperfecțiunile unui astrolab artizanal

(gânduri de sorginte epistolară)
cuvintele acelea obișnuite desprinse dinăuntru
au curs în torente de cerneală violet peste suflete
până la destructurarea tuturor înțelesurilor,
așa încât pornit-am prietene la pas
prin preeria nepângărită încă a sentimentelor noastre
la o  vânătoare fantastică de căprioare
și de ce jivine sălbatice ne-or mai ieși în cale
odinioară visul în sine își putea descifra singur
povestea sa permanent multiplicatoare,
chinuitor [...]

ronin

(cât încă mai este ascuțit tăișul minții )
stâncă încleștată-i
mâna pe sabie
nu se arată la orizont
nicio corabie
fumul se-nălță în vălătuci
dinspre câmpie
dintre războinici fără suflare
în jur de-o mie
picură sânge roșu și cald
înspre pământ
legat sunt strâns de datorie
cu jurământ
șnururi de aur ori de mătase,
zdrențe sunt toate
să plec și apoi fără stăpân,
mi-e peste poate
într-o clipită, fără de veste
se întorc [...]