Seminţe…

ziua șacalului

(alt motiv întemeiat de întomnificare)
atunci s-a apropiat de ceva, de orice și a tăcut
ieri, sau mâine, sau altădată
ce mai contează?
șacalul scâncește acum a târziu
e frig, este toamnă-n deșert și-i pustiu
pietrele s-au întors în ele înseși
în viață ca și în neviață așișderea,
lipsite de orice sentimente.
ca o mantie nevăzută
doar umbra muntelui acoperă și apără pelerinul
pornit pe nesfârșitul [...]

foamea

îmi este o foame ancestrală de vid și de goluri
de zbor înălțat din noroiul precar printre stoluri
păsări visate de fluturi în fantastice zboruri
mi-e foame de luni izolate la poluri opuse
de cuvinte gândite întâi și nespuse
de circ absolut tardiv inventat pe alocuri
de vântul prin păr și de zgomot de tocuri
pe scări insolite care urcă în jos
de [...]

omul de ceață

(a doua pagină dintr-un jurnal de toamnă)
visul se destrăma încet
lăsând lumina galbenă să pătrundă
printre genele firav alcătuite din aripile cu bătăi mărunte
ale unor fictive păsări colibri
peste noapte venise într-adevăr toamna
iar ea, noaptea, se scufunda umedă într-un abis iridescent
fără proteste inutile și fără resentimente
dintr-o mare de tăcere răsărea un soare timid
și nu mai știam dacă am [...]

coloane de fum din deșert

(către Adisan)
fluieram în pustiu, iar tu ai auzit de la răsărit și-ai venit
aprindeam cum am mai spus odinioară
din găteje câte-un foc mic
mai ales seara, când frigul timpului îmi cuprindea oasele
de acum bătrâne și noduroase precum copacii
precum constelațiile și apusurile
precum stâncile roase de vânturi pe la toate colțurile sfâșierilor
tu ai văzut fumul înălțându-se în văzduhuri
drept ca [...]

focul

ar trebui să aprind un foc în fiecare zi
din vreascuri uscate și subțiri de mesteacăn
sau de arin, sau de ulm, sau de pin
să mă învăluie flacăra lui neostoită și fumul lui binefăcător
și aura lui înaltă până la un cer complex și infinit răsfrânt către mine
într-o regăsire completă, într-o reflectare de neimaginat altfel
eu i-aș cânta lui [...]

asezonări

nisipul își tânguie glasul prin strune
și-i vântul acid și cărunt printre dune
deșertul poveștile tainice-și spune
(din cântecele uitate ale deșertului interior)
dă-i cu sare și piper
dă-i cu ce-o cădea din cer
cu emoții și cu vise
dă-i cu torțele aprinse
printr-o noapte de mister
dă-i cu ce-o urca în cer
și mai dă-i cu antonime
dă-i cu părțile sublime
cu o stea să-i dai [...]

Schimbarea la faţă (formularea nerostirii)

schiimbarea la faţă : (formularea nerostirii)
hai să uităm mai încet
adormind cu soarele în apus
singurătatea cu umerii grei
nu mai are nimic de spus

un fum se ridică din cătun
muntele coboară în vale
vremurile uită ce spun
nu mai cresc paşii în cale
ochii se ofilesc în necuvinte
nimeni n-o să mă cheme
uitarea ne ţine minte
în necitite poeme…
m-aş opri înainte de final
să [...]

toamnosferă

(dintr-o matematică incompletă a cercurilor)
se răsfrânge decadent în retină
dintr-un timp aflat în declin
un pic de inocentă lumină
prin iarba înaltă și aproape târzie țârâie lin
nevinovat și subțire o lăcustă
recunosc benevol, îmi doream mai demult
o oarecare atmosferă lacustră
acum stau iarăși și-ascult
cum ciorile negre scriu virgule-n ceruri
prevestind o năprasnică iarnă de frig
zăpadă aspră și geruri
câini buni, mari și [...]

REVELATOR, FOLOSITOR, UIMITOR ===

cum sa iti dai seama ca nu iti dai seama?
-intelegerea este o parte/margine a unei mari neintelegeri caci se petrece la capatul acesteia;
-simplitatea este complexitatea rezolvata;
-cind o lege este adevarata:? cind nu poate fi ignorata; cind se aplica la intreg, nu doar la parte, cind uneste si nu desparte un principiu, o [...]

haiku într-un fel

(se dedică lui mălăele)
zilele vin şi se duc
gândul năuc
la margini de fiinţă
nu-i cu putinţă
oasele dor
bătrânul cocor
se-nalţă să zboare
încă o dată peste ogoare

rinoceriada

(glumiță stupidă cu rinoceri)
aș fi plecat la polul nord
să-ndes zăpadă albă-n cord
și apoi la polul sud m-am dus
să spun ce nu aveam de spus
dintr-o tăcere mare, albă
să-mi fac mărgele, bani și salbă
din flori de gheață și de ger
eu călăreț, el rinocer
eu mai târziu, ea mai devreme
rostind poeme vagi prin semne
răsfrânte către mine-n gând
nu până unde, [...]

Drumul către Samarkand

(cântul întâi)
Pune iurta noastră aici Tarim,
pune-o aici între cer şi pământ, ca-ntotdeauna
şi nu lăsa caii fără apă; astfel zeii lor,
zeii strămoşilor noştrii te vor binecuvânta,
iarba va creşte iarăşi fragedă din pământ
iar părintele Vânt o va undui către miază-noapte
şi apoi către miază-zi, către Samarkand
acolo unde într-o bună zi vom ajunge şi noi, Tarim.
Mulge iepele apoi Tarim, [...]

arme albe

strig şi aproape nimeni nu mă aude
pentru că-s închis hermeneutic
într-un antic clopot de bronz de pe la o amiază
azi e ziua a treia după alte zile necuvenite
şi plouă cu săgeţi lungi ascuţite-n înţelesuri
şi-i cumva prea târziu şi prea frig pentru promenade
sub un clar de lună impur, impudic, improbabil
de-ar fi avut unele dintre aceste cuvinte tăiş [...]

setea

(cimilitură din cuvinte reciclate)
îmi era o sete nebună de oră
de-o secundă sau două, de-o doină, de-o horă
de vinul rece şi sec de pelin
amar de venin
de cerul senin
de destin scrijelit din rune nedesluşite încă în pietre
spun clar, răspicat
de timp dor mi-era
mi-era sete
îmi era o sete sălbatică înfiptă în pântec
de deochi desprins de blestem din descântec
şi de-o [...]

insula în albastru

insula mă avea pe mine acum pentru totdeauna
eu eram chiar nisipul ei
răscolit de rădăcinile chiparoşilor
o mie de braţe întinse care cuprind fără folos infinitul
insula era fiica pierdută şi regăsită după o vreme a mării
ea se născuse la începuturi fără prihană
fără tăgadă şi fără mine
eu am poposit mai târziu
adus tot de ape la un naufragiu al [...]