Seminţe…

a/semănare

completare pentru o mai buna aflare (cunoscind mintea altora putem sa o luminam pe a noastra):

natura bucuriei, sau bucuria in natura…

cea mai frumoasa si simpla bucurie este cind faci bucurii altora; in lipsa lor o poti insa trai, orice ai ..fi (simpatic nu?):

la telegraf (acum un veac)

dac-ar fi să fi fost seară
zgomot înecat în ceară
şi-n aroma efemeră
a garoafelor din seră

dac-ar fi să fi fost joi
întorcându-se-napoi
către ceasurile vechi
bolero dansat perechi

ori un vals sau chiar tango
chiar că ar fi fost mişto
trei secunde jumătate
răsturnate brusc pe spate

desenate-n semne albe
bere spumegând în halbe
fum să-l tai cu un cuţit
la Cuţitul de Argint
[...]

sala maşinilor

zumzetul se propagă pieziş
într-o diagonală senzorială fremătătoare,
vibrează ritmic trotuarul sub tălpile goale
de parcă s-ar construi ceva mai încolo,
la vreo două blocuri distanţă.
pe stradă trec zornăindu-şi fiarele ascunse vederii
două tractoare ruseşti cu remorcă
încărcate până la obloane cu pepeni verzi, durdulii.

e doar un vis dinamic repetitiv
ca o zi perpetuă a cârtiţei,
ce trece ca un glonţ prin [...]

drept înainte

braţul se desface amplu de la piept
în gesturi largi de penel
definind într-o unică tuşă îndepărtat orinzontul
desprind din palma dreaptă seminţe umede de grâu,
de secară, ori de orz ca de aur
semăn în pământul jilav
sprijin al paşilor mei către mâine

semăn şi şoptesc ca-ntr-un descântec numai două cuvinte:
drept înainte, drept înainte

pe aici a trecut mai demult [...]

umbrele desuete

am pierdut nu ştiu când şi nici unde
umbrela mea bleumarin,
cumpărată într-o călătorie de plăcere
dintr-un magazin de suveniruri

o aveam de mult timp, de ani buni
ruginise - e adevărat - pe la mâner,
spiţele sub ploi şi ninsori nenumărate
se arcuiseră puţin, imperceptibil
ca nişte arce de catedrală gotică provizorie
ce ar fi trebuit sa despartă aerul greu,
câteodată mustind de [...]

fața mainilor

si iata ca exista si ecou, simetrie in gind cadou: fata mainilor

semn si indemn

Scrisoare catre sinele meu, trimisa catre sinele celor ce le pasa, un semn si indemn catre neratacire:
Cele mai valoroase lucruri sunt cele pe care timpul nu le degradeaza (obiecte, idei, persoane, locuri, sentimente, stari sau aflari si orice altceva este intrun fel sub stresini de vreme).
E bine sa cautam si sa gasim ceea [...]

Cuvinte despre orişice

Cuvintele sunt oricum.
Sunt de departe, de aproape, de peste tot,
ca o atmosferă al cărei conţinut
va deveni cândva pur şi simplu inteligibil.

Ele urcă-n spirale bolborosind furibund din adânc,
coboară alene din înălţimi nebănuite
aidoma unor baloane fragile de săpun
suflate din alambicuri complexe, extraterestre
şi extravagante.

Numai simple nu sunt,
numai puţine nu sunt
şi nici singure.

Rosteam ieri câteva, numărate [...]

cântec murmurat calului meu

calule al meu
neam cu Prometeu,
demon, lup şi zeu
uneori ateu,
alteori un zmeu,
calule al meu
tu ai două aripi
ivite din umeri,
tu nu stai să numeri
nici să pui embleme
sau să cauţi semne,
tu îţi rumegi fânul
şi-ţi urmezi stăpânul,
îţi înfigi copita
în pământul reavăn
te-ncordezi în greabăn
şi nechezi la stele
aproape de ele,
năluciri şi umbre
vesele sau sumbre
care trec şi iată
vară-i înc-o dată
ori e primăvară
mâine [...]

totem

poposisem de curând pe muchie,
picioarele îmi atârnau într-un unghi drept oarecare
ce mister se zbătea neîncetat dedesubt?

deasupra sigur se roteau păsări permanent migratoare
dedesubt era ceva oare?

nu eram obosit, o nu!
participam doar la întâmplare
nu eram rătăcit, nici rupt, nici strivit
existam doar înlănţuit strâns,
descumpănit de nemişcarea
unor suspendări superioare

cu ură ardea soarele la o amiază,
pietrele pocneau [...]

impletiri de sensuri…

unicitatea dualitatii din marginea realitatii:
avem doua brate dar o singura imbratisare,
avem doua picioare dar un singur mers,
avem doi ochi dar o singura privire,
iar cind se intilnesc doua suflete
au o singura menire: sa ajunga la intregire…
===
imagine fara margine : nici un tablou nu se poate privi pe el insusi
culoare in cuvint [...]

completare de imaginare

gindul rupt de tipar
este asezat in surpriza
pe care o face Shigeo Fukuda
care trece din spatiu la bidimensional
proiectind aparentul haos
in coerenta inteligibila a unei imagini:

anamorfoze

am vazut anamorfoze in plan, dar iata ca sa gasit cineva sa le faca si in spatiu:
pt mai multe exemple: http://games.yahoo.com/photos/amazing-anamorphic-sculptures-1359486460-slideshow/jonty-hurwitz-anamorphic-sculptures-photo–2019006387.html

un gînd, un rînd, un mers, prin vers:

păianjen în păreri, pînză în nicăieri, timpul din măine plin de ieri, a da fără să ceri
( si o pana poate face rana…)