Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
La/crima de sfint
eu nu sunt cel ce sunt;
eu nu cresc din cuvint
eu nu sunt saminta de vint
inca nu sunt pamint
dar voi deveni toate cele ce sunt
in timpul unui cint
in floarea de mormint
in bocet sau descint
Voiniceasca
De-ar fi dupa gandul meu
m-as tranti cu Dumnezeu
ne-om lua voinceste-n parte
sa vedem cine ce poate.
Cui insa a-i putea sa spui?
Asa ca-mi pun pofta-n cui…
Domnul, insa, auzi:
“Tranta vrei, tranta va fi!
fiindca trebuie sa stii
ca eu tin la vechea lege
sa ai dreptul de-a alege.”
“Vino un pic cu mine-n Rai
cateva sfaturi sa-mi dai…”
“Pentru tine sunt cam mare,
mi-as lua [...]
toamna fara spectatori
toamna fara spectatori
tacere si cuvint, ecouri de tunete indepartate
iarba uscata asteapta intunericul frigului alb
in timp ce picaturi singuratice cad pe tabla veche
undeva scirtie un geam ratacit in deschideri
copacii isi uita dorinta de culoare in ud
pasii se ascund in fosnetul lichid al ploii sfioase
viata parca sa pierdut in cenusiul inserarii
treptele vechi au intepenit in urcoboriri
gindul se [...]
Ruptura
Prezentul este o tăietură între viitor și trecut;
momentul perceperii sale este clipa
ca ruptură cu două margini, în ce a fost și în ce va fi
timpul ne lasă totuși ceva în păstrare: amintirile;
iată cum a fost tăiată o astfel de past/rare:
Ruptură
aspru te-ai rupt de mine, ruptură…
m-ai lăsat fără margini precise;
O! vorbe! Bolnave ați căzut din gură
înveninând [...]
Pasarea Phoenix
Padurea ardea de ieri, aprinsa de un trasnet
peste bradul secular.
Incuviintand, bradul aprinse vesmant de aur inalt,
tanguindu-si imnul ca o lumanare in noapte.
Inspre zori, ostoit, se inchina focului
si cazu in genunchi impartasind lumina brazilor din jur.
Cu prietenie si recunostinta
acestia dusera mai departe tanguirea lumanarilor lor,
inchinate Flacarii celei Intelepte.
Focul dansa printre ramurile inaltate
spre multumire, vantul rotea jerbe [...]
nedeterminare ancestrala sau Aleatorius
ALEATORIUS
Povestire metaforică din perioada euforică,
a unui pelerin care a scăpat de chin (îl cheamă Tin).
===========
Vom participa la un joc ancestral al nedeterminării.
Poate încerca oricine, însă jocul are patru criterii eliminatorii:
1 orice limitare duce la eliminare,
2 se pică la o constrângere oricât de mică,
3 criteriul deductiv este prohibitiv prin extrapolare ori predicție,
4 criteriul inductiv, [...]
Anafraza
Anafaza este una din fazele diviziunii celulare indirecte (mitoză). La începutul acestei faze, cele două cromatide ale fiecărui cromozom se separă și în regiunea centromerului. O cromatoidă migrează spre un pol, iar cealaltă spre polul opus, astfel încât la fiecare pol al celulei migrează câte un set diploid de cromozomi monocromatici. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Anafază)
translatie in biologos verbalus:
Anafraza este o diviziune a [...]
Neolitic
(paranteza fara antiteza: textul nu e anonim, dar nu imi apartine,
gindul omonim e bine ca ne tzine)
Neolitic
Asa e datul sortii
sa fim peltici cu totii.
Putem incerca
sa spunem nu sau da,
cu semn de intrebare
e un dever mai mare
cand spun ca vine
tu auzi - bine
cand spun zau
tu auzi - e rau
ca nu poti intelege,
c-as fi din alta lege,
va [...]
dialog intre orb si olog
a nu vedea ca nu vezi, a merge mereu in urma, a nu lasa in timp macar urma
a ramine suspendat intre extreme, percepute ca normalitati, dar totusi lasind
gindurile sa sara peste granite acceptabile, este un fel de a nu fi in norma/litate
fara a iesi din real/itate;
in afara timpului sincron, nu exista numitor comun in care [...]
‘a batut in fundul lumii cineva’ ….(ne/rost/irea ce schimba firea )
anii sau scurs printre intimplari, au trecut vinturile peste nisipuri care sau maruntit, au trecut norii peste munti ce au incaruntit, au curs apele in vai ce au obosit in delte sufocate, stelele se rotesc de eternitati in bolte ce nu mai sunt privite, ploile cad prea des unde nu sunt dorite, cresc deserturile inghitind [...]
un vierme in vreme (sau gulia uni/vers/ala)
in urma insistentelor nume/r/oase, a noptilor trezite de amintiri nepu/trezite, am scos din g/aura co/s/mica o gulie purtatoare de filozofie prin ce in ea poate sa fie, cu posibilitate de crestere metaforica in orice interpretare euforica, avind si culoare ironica, altfel nu devine …tonica; nu am ce sa mai adaug doar ca merita sa fie adunata, data, [...]
des/prindere rara, caramida in viata amara…
sper mereu, privind la cer
caut cuvint in acelasi pamint
gind, imagine, taie o margine
calator in vers, in micul univers…
==========
oare ce se poate spune, cind vezi ca unul pune acolo unde nu se mai poate, si le cara pe toate?
cum cerul e o metafora mereu in miscare, asa este si mintea, corpul in adaptare, indeminare
te miri de [...]
cine e in stare, face o carare, chiar din separare
ce inseamna a fi profund?
sa ai o preferinta? o suferinta? o tendinta?
sa simti ca e ceva altfel in …fiinta?
sau poate e doar o proprietate ca toate celelalte?
dar care daca te atinge niciodata nu se mai …stinge
cine poate sa se bucure
cine are sa mearga pe carare
cine vrea mai departe sa dea
oricum undeva se va pastra
sperind ca [...]
mica sau mare ramine tot mirare
cum se rupe un tipar, facind patrat un circular…
chiar fara cuvinte:
complexitatea simplitatii (pica/tura)
de mult se spune: in spatele celor vazute ramin cele nevazute;
mai sunt si unele nestiute, altfel facute, labirint de cauze, legaturi
ce fac sa creasca universuri ciudate din simple …picaturi;
fara apa lumea …crapa, in desert un strop e mai bun decit un potop
merita insa a vedea cum spre ecou pleca picatura chiar din …ea
dincolo de dincolo [...]
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")