Seminţe…

apa sau tzarina

se spune ca viata ar fi inceput din lut, din nefacut, din trecut
ar putea la fel de bine sa fie din ud, din crud, din apa care sapa, din tot ce viata se adapa
ancestral, poate banal, cind aud picaturile cum cad, din gol creste un vad,  din cer cu plin, impartit in sete, scapind de chin, [...]

a vedea fara vedere

nu ar trebui nici un cuvint
nu ar trebui sa se intimple pe  pamint
dar totusi sunt:

Întru/pare

moto:  ‘frunză verde cucurigu
moarte tristă te ia frigu’
Întru/pare
poete, poete, cît ești de străveziu
te va păstra un țintirim
rece amintire de sicriu
în margine de aferim
…nimeni nu te vede viu
uscată iarba va fi tăcută
cuvintele tale căzute
absența oricît de acută
lasă toate clipele mute
…ești întrupare neștiută
o singură dată, măcar odată
să poți arată ce se adună
în starea atît de ciudată
ca argintul [...]

sentiment despre prezent

poti din timp sa scoti, trecutul, nefacutul, viitorul, dorul,
dar nu poti scoate din timp prezentul, in el incerci, in el alergi, in el culegi
pt cine a mai citit e doar de amintit, pt cine nu a stiut e lucru nou facut
deci tacut:
SECVENTE
timpul galben de eternitate
de amintiri ma desprinde
pasii sunt orbi in cetate
cind uitarea ne cuprinde
curge [...]

umbra poate arata de unde vine lumina

sa vrei sa stii
sa vrei sa intelegi
sa nu poti trece dincolo
dar sa stii ca vei calatori spre
ca nu te vei opri
ca vei dori
ca vei trai
ca vei muri
pentru a alege
pentru a sti cum o lege
poate sa te dezlege
de propria  ta  legare
de propria ta cautare
pentru ca in final nu ramine
decit o stare:
de mirare
/mia placut mereu, dar era [...]

a/bat/oare

sunt gările tot mai pustii
amintirea e doar un schelet
călătoresc îngropat între vii
moartea dansează la cabaret
sensul absent se pierde în vînt
singurătatea curge prin venă
o rană deschisă e întregul pămînt
spinzuratori se ridică pe scenă
bocete se aud în surdină
viitorul crește ca un cimitir
doar ciuma poate să vină
să mai ceară ultimul bir
orbit ca un ochi de tăcere
gîndul coboară în absențe
deșert cu fîntîni de durere
adună nisip din esențe
la mal vin doar cadavre
lovite de valuri, uitate;
asceți se usucă în [...]

ză/dărnicie

iată un fragment din manuscrisul pelerinului rus:
(capitolul final, ultimul paragraf de jos, pagină fără număr):
“nu sunt ucenicul nimănui, am stat însă în umbră de maeștri, încercînd să fur din eternitate partea ce mi s-ar cuveni la pomeniri; las însă pe alții să îmi cumpere locul de veci
am uitat fără vină că uitarea este o margine [...]

h/rana, cana, an/t, gind raz/ant

este ce este
minune in ce nu se poate spune
dar se poate vedea
mintea pulbere de stea
furnici traind in ea:
 

Crez poetic

Despre poeti, numai de bine.(Nichita Stanescu)
Poetul înţelege tăcerea, de aceea are dorinţa ascunsă de a comunica doar prin necuvintele poeziei. Prin poezia sa el ajută oamenii sa se vindece de uitare, să rememoreze fericirea de rai, zborul , linistirea, să audă cantecul naturii, plansul si vaietul oraselor, sa iubeasca lumina pana la prefacerea lor in [...]

despre/u/surare

(prvind poetii care priveau florile de cires…)
este o ushurare sa scapi de ashteptare
este o ashteptare sa ajungi mereu in alta zare;
cind gindul este picurat de orice lucru in/timpla/t vine ca un val dar se loveste de acelasi mal: cu/vintul;
si incerci sa te despresori, sa urci, sa cobori, speri ca poate zbori arzind aripi pe linga [...]

Validation (sau… “Zâmbeşte!”)

Zâmbeşte ca să fii fericit şi prin zâmbetul tău să luminezi viaţa celor din jur!

Maimuţa fără frică

“natura nu cunoaşte ura, dar găseşte cotitura, râzi de se lărgeşte gura”

Poetul şi Sfântul

Nu ştiu cum…
Cum se face că atunci când deschid ochii în faţă-mi e noapte
şi-n juru-mi doar zgomot concret, fără zvacnet de aripi ori şoapte
Cum se face că pe buze port cuvântul veşnicie
dar în inimă a timpului măsură şi vremelnicie
Cum se face că am uitat cândva cine sunt şi cum de-am pornit la drum?
Cum se face [...]

cind are sens este mai dens, invers in alt univers

directia, sensul,
in/vers/area
partea , intregul,
pasul sau cararea:

margele de jad, din ginduri ce cad

sunt vorbe rare, care ard
sint ginduri care triste, mor
atingeri se usuca pe un gard
cind putrezeste primul dor;
e timpul scurt si impetrit
secunde lemnoase bat toaca
veacurile cad, sau ratacit
noe a uitat unde e arca
a fi in cadere sau plutire
a fi in aflare sau stare
a gasi gasirea in nestire
a face dintr-un pas carare
fara saminta, fructul e gol
o fintina [...]