Seminţe…

aripa de clipa

invata sa atingi de la un orb
sa taci de la batrinul munte
intelepciunea de la corb
rabdarea de la crestele carunte
invata sa inveti de la natura
de la un fulg de nea sa ierti
in nici un val nu este ura
cu eternitatea nu te certi

a fi izvor

forma, norma,
porn/i/rea, fi/rea
inceput si facut
sfirsit si primit
oricum da de gindit
sa poti fi umplut, sa poti curge, sa poti alunga setea cuiva,
nu degeaba lao tze spunea: sa fii precum apa, care nu are forma, dar poate lua orice forma /a vasului in care e
ideea nu e ca vei invinge o stinca /daca ai fi apa si [...]

galben ud

cind vara imbatrineste, toamna intinereste
culorile se aprind, ginduri te prind
verdele matur, copacul sur, cerul fara cusur…
apele se fac adinci, capata culori si niste stinci
galbenul e ud de asteptare
amintiri pe carare, rupte din soare
cad frunzele si cind nu bate vintul
tristetea nu o poate pastra cuvintul
=============
“Tristeţea mea-i atât de mare, încât aude şi nenăscuţii câini pe nenăscuţii [...]

Bărbatul şi femeia

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi,
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron,
Pentru femeie un altar.
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul,
Femeia este inima.
Creierul naşte lumină, inima naşte iubire.
Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune.
Femeia este invincibilă prin lacrimi.
Raţiunea convinge, lacrimile înduioşează.
Bărbatul este capabil de orice eroism,
Femeia, de orice sacrificiu.
Eroismul [...]

Din nou, poate nu doar ecou

“Ataşez o idee , în afara tiparelor, un cal făcut numai din… potcoave; uite iar cum se leagă în mintea mea aşa ceva în corelaţii, implicaţii, metafore, cotituri, încrengături…:

Cum ar arata un bine făcut numai din rele mici?
Cum este oare un rău, generat de binele neterminat, doar atârnat de promisiuni?
Cum ar fi cuvintele daca [...]

frunze des/prinse de galben a/prinse in g/r/induri stinse

Miroase tacerea a cuvinte coapte…
In marginea linistii asteapta soapte
Galbenul este un verde obosit
(dovada: toamna a sosit…)
Oricit va fi timpul de tirziu
rasarit sau apus am sa fiu

doar pentru cine are rabdare, intortocheata carare de cu/vint/are

a te lasa in marginea valului, a te purta pe tine insuti ca o intrebare, a te insoti in sinea ta cu sensurile dincolo de legarea lor de ceva, a trece, a calatori, a dori, a face din verb asezare, din substantiv culoare:
pe orice drum de cuvinte, cum vorbele se des/part sau a/duna
cum fapt/ele [...]

esente, prezente, absente

ca sa te uimeasca viata , trebuie sa asisti la o nastere
ca sa apreciezi viata, trebuie sa moara cineva drag
ca sa iubesti viata, trebuie sa salvezi pe cineva de la moarte
ca sa doresti viata, trebuie sa te salveze de la moarte cineva
dupa aceste trepte,
orice poate sa astepte

margini de imagini

nastere, inmormintare
sosire si plecare
raspuns sau intrebare
totul e mirare

Ai văzut vreodată…

Ai văzut vreodată vreo pasăre
s-o usture aerul pe care-l zboară?
Crezi tu, iubito, că peştele
se zgârie de apa lui sărată?
Putem noi doi să credem oare
mirosului că nu se simte bine în nări?
Poţi tu, obositor să crezi că fără mine
ai naşte un răsărit de stea?
Haide, ne face pe piele băşici
behăitul caprelor pe care le mulgem.
Vrei tu să [...]

blandiana

in mica legatura cu un articol precedent, despre trecut, viitor, prezent:
==========
cum va fi vintul
in stare
sa scuture stelele
toamna
cum va fi toamna
in stare
sa ofileasca astrii
in cer
cum va fi cerul
in stare
sa se clatine
de trecerea timpului
si sa cada in bot
cum va fi timpul
in stare
sa treaca …de tot
=================apartine anei blandiana, pagina 193

singuratatea clipei

nici o clipa nu poate ramine
nu se poate aduna cu alta clipa in ea insasi, doar in trecere, in succesiune
deci nu are decit o singuratate temporala
timpul nu are culoare, doar pasare calatoare,
fara picioare, continua sa zboare,
in repetare… pina moare,
===========
are o singura moarte : in uitare

spiritul tacut

in mijlocut tacerii se afla cuvintele
in mijlocul cuvintelor asteapta gindurile
intre ginduri creste adevarul
in mijlocul adevarului este spiritul

Din viaţă

Ce-nseamnă rău, ce-nseamnă bine,
Fără dureri şi fără griji,
Fără lacrimi şi suspine,
Mereu cu ochii larg deschişi
Către lumină, spre fiinţă,
Spre drum, potecă sau cărare,
Către destin şi cu putinţă
Spre gândul cald ce cu mirare
Apare aievea, ţopăind
Prin capul greu, plin de-ntristare
Căci am uitat, din când în când,
Să mai uităm de viaţa care
Ne-a prins într-un vârtej, gonind

theneocube

ca de obicei, daca vrei, mai iei
adica sunt si alte clipuri cu …