Seminţe…

la paradisul pierdut

la paradisul pierdut am venit și-am plecat
am mâncat și-am băut și apoi am trecut
mai departe, mai altfel și poate mai lin
atunci când furtuna pornea violent din senin
la paradisul pierdut am iubit ce-am urât
și-am urât ce-am iubit de la-nceput
la paradisul pierdut am uitat ce-am știut
când știam imprecis ce n-am vrut
ce rost n-am avut, ce nerost am [...]

Mirare ca stare

Ce este o mirare? hrană pentru căutare, aflare, explorare, treaptă spre uimire, găsire, trăire. Metafora poate fi mişcătoare, simbolul crescător, repetiţia semnificativă, execuţia impecabilă, ideea originală, tiparul de gîndire în altă dimensiune, pînă cînd te face să te uiţi de mai multe ori ca să atribui un sens cumulat stării pe care o generează ce [...]

cântec de toamnă(interiorizat)

nu, nu, lasă, mai bine tac
oricum, aș fi vrut să-ți cânt ceva trist despre toamnă
și despre frunzele strălucitor de galbene din frasini
plouă aspru, tăcut, dinspre sud, vezi?
și-s ude toate și-s reci când le atingi
cu degete lungi, străvezii,
de silfidă rătăcită-n păduri fantaste
inventate de mine-n nopțile lungi
atunci când somnul refuza să-mi fie de nădejde tovarăș
și-mpărțeam întunericul tot [...]

sfera care schimbă …era

complexitudine şi simplitudine
(sau sfera care schimbă …era)
simplitudine:
minimalism util, filtrare calitativă, laconizare expresivă, puţin folosit din plin
complexitudine:
reguli simple conduc la evoluţii neprevăzute, trecerea de la o stare la alta prin intermediul unor salturi nu acumulări, diferenţieri calitative şi evolutive necontinute în starea iniţială
Consecinţa interacţiunii dintre cele două este uimitoare: autoorganizare, fără intervenţii externe sistemului în cauză.
Înainte [...]

citrică cicatrice

portocala asta are o poveste aparte
vânzătoarea de la tarabă se uitase chiorâș la mine
pentru că cerusem doar o singură portocală
nu mi-a păsat, am plătit și apoi cu portocala neobișnuit de grea într-o singură mână
am plecat
îmi amintesc că pe bucata de carton scofâlcit scria cu litere strâmbe
“portocale Grecia”
era evident o minciună, o astfel de portocală nu [...]

pădurea mea embrionară

secundele sunt frunzele timpului
care-mi cad foșnind uscate mie, în apele mele vii
cercurile concentrice produc reverberații
pe care le simt forme până în inimă, prin sânge, carne și oase
și-n ochii larg deschiși către instabile miracole cotidiene
locul acesta cândva nu va mai fi un cerc perfect
el se va tranforma într-un deșert și-n piatră spulberată de vânturi,
el se va [...]

întors pe dos (cântec fluierat printre dinți)

versul s-ar fi prefăcut în piatră
piatra s-ar fi sfărâmat de os
pleoapa de eternitate-mi  cos
cu-n fir greu și dur și gros
cu răbdare si migală
tors din aur prețios
(pe dos întors fără folos)
visul s-ar fi contopit în pom
chip de lemn sculptat din om
prins de naștere în somn
mare filantrop și domn
moș cu barba lungă sură
vorbă-nchisă peste gură
zbor plutit de [...]

de 4 ori niciodată

(cel mai greu este să începi o poezie;
este precum ai striga din cea mai adâncă noapte
o fantomă oarecare, iar aceea ce va răspunde chemării tale
va fi una necunoscută, perfect anonimă, născută sălbatică
și de neîmblânzit)
eu voi  chema toate lucrurile și toate ființele la mine
cu nume pe care voi nu le-ați mai auzit niciodată
pentru ca aceste nume [...]

Când începe de fapt Drăgaica

Ziua debutase așa cum debutează cele mai multe zile ale mele din cursul unei săptămâni care, aparent, nu iese cu nimic din tiparele atât de prolifice ale obișnuitului. Dimineața, trezitul devreme îmi provoacă de când mă știu fiori ciudați pe șira spinării, uneori sub impulsuri ce-și au obârșia de netăgăduit în visele mai tot timpul [...]

hotel de tranzit

hotelul are doar câteva camere libere
una dintre ele mă așteaptă pe mine de o vreme
locuisem în ea acum mulți ani, nu mai știu câți,
dar sigur m-ar fi recunoscut chiar și pe timp întunecos de noapte,
atunci când felinarele luminează pâlpâind stins umbrele înșelătoare,
străzile și trotuarele pustii ce înconjoară protectiv și magic locul;
m-ar fi recunoscut chiar și [...]

arheopterix

ceva vechi, foarte vechi, putrefact zace în mine
și mă roade pe dinăuntru ca un șoarece atemporal, schizofren și carnal
pe aici bântuie continuu monștri și păsări schelet de pradă marine,
colcăie șerpi în vârfuri de colți cu veninuri amare, ectoplasm-emelgine
ceva foarte vechi, o repet obsesiv, zvâcnește pulsatoriu și tandru în mine
venele-mi sunt tuneluri de fugă perversă din [...]

evanescență

pe când eram doar un Adam atins de suspiciuni, imatur și oarecare
șarpele-mi șuierase la ureche un cântec și-o taină incomensurabilă,
ce nu-și găsise vreun sens stabil prin alte părți ale corpului meu
prin grădină se plimbau și alți Adami oarecare, cu același chip,
cu aceleași riduri, cu aceleași grimase și aceleași identice ticuri,
iar singurul meu, doar al meu, [...]

folk, frate!

începuseși cândva să-mi spui în cuvinte puține și strâmte
așa cum îmi sunt cămășile de in de la o vreme
singura poveste credibilă despre mine
apoi a venit într-o zi toamna și a trebuit să pleci
către un pol necunoscut, străin și departe
nu știa nimeni când ai să te-ntorci, sau dacă, sau de ce ai mai face-o
vânturile reci s-au [...]

o nălucire

zvâcnise pe lângă mine fulgerător - o imagine ștearsă
prelungită albastru-n umbra unei păduri fantomatice
aproape uscate
eu nu știam cum să-i zic amintindu-mi-o mai târziu,
către crepuscularele ore insuficient și indecent inversate, nedecantate
atunci când pe sub pleoape, între vise stranii și aievea,
se-ntrepătrund amestecându-se unele-n altele lumile și luminile toate
eu nu știam de câte ori trecuse de atunci la [...]

doza de 7

un crâmpei de timp putrefact ieșit cu-n capăt dintr-o cicatrice veche
asemenea unei ațe chirurgicale uitate-n cusătura superficială
fără unde de șoc propagate-n sinapse brutal,
așa îmi doream ziua și anul, clipa izbind în geam cu umărul, fruntea
insomniile, insolitul și-apoi la urmă de tot, frântă-n cioburi, aripa
fumul drapat în culori translucide de la fabrica de iluzii
se vedea însă [...]