Seminţe…

Mescalina, o prietenă

(existăm precar, profund oscilatoriu între frică și extaz,
între orgasm și groază)
dăm pe gât aceste stacane pline ochi cu bere rece sau cu vin aromat
stors din podgorii fixate definitiv în calcare poroase și-n străvechile oase
vițe scăldate în soarele arzător al verilor scurse, prelinse metalic
pe malurile înalte ale unor mări ce vor deveni cândva pustiuri
sorbim clondire cu [...]

prin lentila unui periscop

(ai mare dreptate, poete,
dar uneori mă ia gura sau mintea pe dinainte
și uit pentru o vreme conjugările subtile
ce aparțin reperelor dintre cele mai solide
asemenea unor cârje de încredere făurite din oțel vechi
sau din piatră rotundă lustruită fără cusur
de trecerea apelor învolburate
ce-și caută fără-ncetare un ocean numai al lor)
mă trezisem dintr-un somn adânc, lung și fără [...]

zero contrast

(pe lespezile goale pușcă din porfir, statuie
se-așterne praf cernut dintr-o straină lume
fachir cu mâinile zdrelite prin ascuțiș de cuie
cu prețul unei toamne destăinuită-n brume)
orice ai putea să-mi spui tu despre timp
mi se va părea, fără-ndoială, bizar
prea puțin, nesemnificativ, originar placentar
eu țin prizonieră între gene o nanosecundă
o tremurătoare și instabilă, o inconcretă și explozivă
introspectivă undă;
o necuprinsă [...]

analgezice contrafăcute

(îți bate un vânt turbat, uscat și rece printre țâțe
cum suflă iarna printre stâncile aride de la sud
mătăsuri fine șifonate-n pași perfizi de mâțe
cred că te văd cumva, dar sigur nu te mai aud)
visul ura realitatea pentru câteva motive banale:
pentru că nu avea tact, pentru că era brutală și venală
și pentru că-ți trăgea palme peste [...]

(impresiile unui trecător prin Cordeville)

eram așa de vechi încât pe orișice piatră de pe drum
deschisă-n palmă ca un imens ochi ciclopic
ar fi trebuit să o pot percepe clipind atemporal
ca pe unul dintre nenumăratele mele avataruri minerale
rătăcite de la naștere fără speranța vreunei recompuneri
într-o lume lugubră, sterilă și violată repetat
de reculul primar al tuturor neînființărilor
dar colorată majestuos de necesitatea exprimată
a [...]

sevraj

gerul își ascuțea de marginea sticloasă, înaltă și întunecată a cerului sabia
iar aproape devenise atât de relativ încât orice încercare
de a-ți atinge fie și în treacăt ochii, mâinile de piatră
sau arcuirea obraznică a buzelor
eșua lamentabil la malul unei mări imaginare
aidoma corăbiilor sortite de la început călătoriilor fără destinații
și naufragiului definitiv pe stâncile fatalității implacabile
cuvintele înghețate [...]

vocație

întrebare: ce va rămâne după ce eu voi fi trecut pe aici?
răspuns: vor rămâne vibrații
s-ar fi cuvenit măcar o plecăciune răsucind emfatic
pălăria veche decorată extravagant cu pene de pasărea paradisului
în întortocheate arabescuri și acolade învolburând aerul
dar m-am fâstâcit copilărește și-am uitat complet de protocol
trecuseși prințesă cu foșnet de mătăsuri suprapuse pe corsete de oțel
ce-ți trădau [...]

insomnia

zdrențele zilei atârnau fluturând printre crengi de arțar
oarecum desuet, tremurătoare frunze-n zadar
colorate fâșii trecătoare primite de la noapte în dar
niște crâmpeie anonime rupte din timp arbitrar
aveam senzația vagă că mai trecusem cândva pe aici
prin unele locuri îmi reîntâlneam pașii într-o bizară reîntoarcere
nu mergeam redundant pe propriile urme
ci urmele pe mine mă călătoreau printre nisipuri nestatornice,
printre [...]

barbut

am să mă-nec în cuvinte ca-ntr-un vin tare și dulce
adus de departe
și apoi subjugat de beția tuturor simțurilor mele pătimașe
voi hălădui desfăcut de grijile zilei pe străzi la-ntâmplare
pe sub indiferenții salcâmi strâmbi albi în floare
pe sub luna prea plină deschisă ca un deochi magic
galben lămâie și mare
pe sub noaptea cuprinsă de nestatornică nemișcare
nu am să [...]

gara de est

pe limbă-mi stau cuvintele înfipte
ca niște lame suple de oțel Damasc
iar de-ar mai fi o dată să mă nasc
tăceri adânci și taine aș desluși din scripte
ziua gonea alungată din spate de ploi amare, de apele umflate de furtuni
cu pași mici și supli și moi absorbiți fără urmă de vreo îndepărtare nebănuită
zloata rece se strecura insidios, [...]

șamanul

(cuvinte spuse altfel despre timp)

dușmanul meu cel mai aprig și crud
își înfipsese cândva, de la-nceput
cu sete nestinsă de sânge, cenușă și carne
lancea-i pururi ascuțită între coastele mele plăpânde
undeva, foarte aproape de inimă,
foarte aproape de însăși esența mea necunoscută
adâncă, rana ce nu se vedea, supura de la o vreme
zemuind pârâuri plânse de apă amestecată cu sare
sau [...]

cântec amăgitor de ploaie

din chitara veche lunecă-n apă sunete
cercurile se nasc regulat, concentric, fast
la mine-n ureche picură ploaie
ca-ntr-un tub de rezonanță până în suflet
cântecele au ceva carnal, senzual
parcă-s niște buze lipsite temporar de darul sărutului
nici cuvintele nu se mai rostesc
decât pe jumătate
revendicându-și sensurile sprea seară, târziu
atunci când fără reflexii aluzive,
ploaia pare sfârșită
m-au trădat iarăși simțurile
nu s-a oprit ploaia,
ea [...]

ÎNVAŢĂ PENTRU VIAŢĂ

Un alftel putin cunoscut, dar merita stiut.
Cine a vazut si facut poate ajuta dind mai departe.
Ceilalti pot afla. Doar sa …vrea.

furtuni lente de toamnă

paharul de pe noptieră
păstrează urmele furtunii de peste noapte
aproape intacte,
aluviuni depuse într-un strat gros de un deget
chiar și nisipul scrâșnit între măselele de oțel
ale fricii și ale deznădejdii,
atât cât a mai rămas neînghițit,
pătează pereții de cristal bohemian,
altminteri strălucitori
îmi imaginam dis-de-dimineață scene simple
descrise-n puține cuvinte abstracte,
o toamnă, două, trei, ascunse printre zvâcniri de cord tânăr,
ecou de [...]

cântul II – despre anumite petreceri de toamnă –

(ascunsă într-un ochi oarecare de apă,
orice reflexie poate să devină cândva posibilă)
aș fi putut să-i spun oricum
să o strig pe numele mic, sau cu o onomatopee
sau, și mai potrivit, cu un sonet de dragoste
cu trudă deslușit mai demult dintr-o epopee
am ales totuși să nu articulez vreun sunet
dintre cele cunoscute, sau necunoscute
nici măcar un murmur, o [...]