Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
catren din tren
ce bine ca ni sa dat
ceva mereu sa lipseasca
doar in golul astfel lasat
ceva mai poate sa creasca
autocomentariu: doar golul umple plinul, doar inaltul naste adincul, doar marginea atinge zarea, doar orizontul merge odata cu noi; cine nu calatoreste cu adevarat nu pierde, nu invata, nu se agata;
in clipa in care aripa bate, zborul este doar o cadere mereu intrerupta
in aripa in care aerul aluneca, plutirea devine efort
in gindul care se naste, prapastiile sunt doar maluri de cautare
stiu o singura stare de aflare: cea care ne are
ael/acum/din drum
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")