Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
ciclop
pe insula mea pustie de fier și de aur
poftiți, rogu-vă, veniți cât mai mulți
pe ea, vă asigur, nu-s cedri înalți și nici munți
pe insula mea eu singur sunt bezmeticul faur
veți găsi-n schimb să alegeți diferite dureri
și furii-nspumate o sumă, un număr, poate o mie
o veșnicie întreagă să vă ajungă și vouă și mie
rătăciți de-a pururi în translucide, exasperante tăceri
de frig acut, depresiv, impulsiv și de gheață
mai credeți cumva că există dincolo
mai credeți absurd în vreun zeu impotent, în Apolo
voi, dragii mei prieteni, vă scăldați inutil în speranță
pe insula mea din cremene seacă, oțeluri și oase
din piei argăsite brutal de mufloni și de capre
croita-m cu trudă burdufuri umflate să scape
doar cei ce-și doresc de inimă clipa a-și coase
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")