Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
de șoc
dincolo era doar liniște
urechile neobișnuite șuierau
a pustiu fistichiu
picături esențiale de magenta
dizolvate pe rând doar în gând
prin oceane diferite și-ndepărtate
unele de altele cum sunt păcatele
adânc prea-înaltele
simțeam cum nisipul somnambul
cu puternice rădăcini în otoman Istanbul
își dorește o stare aparte
cuceritor Napoleon Bonaparte
nu era nici bine
nici rău nu era
doar incomensurabil diferit
o singură versiune precară a mea
un singular univers
intens prefăcut și pervers
vălurit giulgiu alb
zbor introvert de codalb
peste vârfuri tăioase de munți
peste stâncile ascuțite până la cer
de trei ori ridicat la pătrat infinit efemer
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")