Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
de-ar fi fost Picasso poet
un cântec, un cuvânt, mai multe cuvinte
alcătuite-n cercuri concentrice
aidoma pietrelor rotunjite de valuri
până la deşert
apoi ploaie, ape, descântece, anateme,
seară, întuneric, frig
copaci, toamnă,
din nou toamnă, mai multă
frunze, nu se poate fără ele,
desfrunziri de-a dreptul nudiforme
galben, ocru(nici fără el nu se poate)
un câine roşu, bătrân, cuminte,
fără stăpân
alte nenumărate culori desenate cu umbre
peste zugrăveli mai vechi, pe chipuri
pardesiul meu din foaie de cort, eu ilizibil
undeva, într-un plan îndepărtat,
soarele la apus, înserare
tablou permanent incomplet, autor anonim
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")