Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
De ce ne inspiră
De ce ne inspiră
Fulgii călători,
Atât de uşori,
Ce cad fără vină?
De ce ne inspiră
Zăpada pufoasă,
Atingere gingaşă
De pulbere fină?
De ce ne inspiră
Întinderea albă
Atât de curată
Ce iarnă respiră?
De ce ne inspiră,
Gândul ne-nşiră
Şi toate ne miră…
E forţa sublimă,
Voinţă divină,
Idei ce se-mbină
Şi-n rânduri suspină
“Lumină!”?
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")