Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
definind definitia
intrebare/in fragmentare de intelegere/: in afara cautarii, in mijlocul mirarii, cum se poate defini cuvintul ‘definitie’?
vine oare de la definitiv? de la marginea dincolo de care nu mai ai ce spune despre? daca nu mai ai ce adauga la un lucru este finalizat sau poate chiar perfect; dar daca ai ce adauga mereu inseamna ca este perfectibil;
ce este de preferat? finalitatea utilului sau utilitatea continuitatii in perfectionare? nu se poat trai in suspendare, in ‘tranzitie’ continua cum nu se poate face o revolutie continua; orice act pt a trece la partea a doua are nevoie de un repaus, sau de o reincarcare cu el insusi pina cind semintele lui il justifica, pina cind rodul lui se implineste, pina cind repetarea il finiseaza;
este mai grea nemiscarea decit miscarea; oare de aceea a preferat universalitatea permanentizarea schimbarii ca mod de manifestare?
reflectarea devine deplina doar cind se percepe; re/cunoastere, deci sine, sau inteligenta; recunoasterea unei conditii permite si modificarea acesteia; inteligenta ar putea fi dovedita simplu: sa faci ce pare ca nu poate fi facut; deci sa fie des/facut si gasita o alta cale
spre exemplificare
cum sa nu intri in mirare, chiar daca afirm o repetare…
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")