Seminţe…

dintre toate cele ce sunt
eu aleg arbitrar să nu fie câte ceva
pentru că a fi doare-n orice formă

trezit brusc dintr-un somn bradicardic
înțeleg parțial că unele lucruri nu mai sunt la fel
plouă într-un sfârșit cenușiu peste arhive străvechi
peste cuvinte greu, dacă nu imposibil, de pătruns
cu sensuri evidente sau nu, cu fără-nțeles de ajuns
se-nmoaie papirusul  în noroaiele primordiale
o, prieteni, nu căutați pe drumuri străbătute de alții o cale
cum spuneam la-nceput, a fi în orișice formă ne doare
cel puțin eu, mărturisesc o sfâșietoare descarnare
multiple sulițe-nfipte de-a dreptul apoteotic în piept
nimeni nu poate să-mi spună unde-a fost strâmb,
și dacă vreodată a fost simplu și când a fost drept
pot fi de acord parțial cu această așteptare tacită
(nu pot să m-abțin și propun drept indicibile rime)
cuvinte derivate semantic dintr-o paradoxal infinită
poveste cu iz vechi  de fier, de oțel sau măcar de pirită
mă bântuie de-o vreme simboluri adânci și bizare
brodate-n petale absurde de os rozaliu și de piatră
transformată-n nisipuri aride, de un foc timpuriu,
dezghiocat dintr-o fontă delirant de casantă
destăinuit alambic uitat definitiv într-o vatră