Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
despre ecouri
de ce nu este oul sfera?
pt ca spera intro alta era
cind va scapa de o himera
iluzia efemera
ca perfectiunea este sfera
in jur sunt toate
in noi cit se poate
cred ca niste ginduri (chiar daca nu ne apartin) merita re/cunoscut/e:
Ascultam pe demirare “Cum te simti”…
Si ma gandeam ca e greu sa raspunzi cum te simti…
ar trebui aproape sa minti… pentru ca nu poti sa
simti decat acum, aici, frantura de secunda…
de fapt viata ne este insiruire de secunde de
simtire/traire/stire… sau subunitati si mai mici…
si de multe ori poti pune si particula ne in fata…
de aici concluzia(iluzia)… si in simtire/traire
totul se invata in ecouri de secunde…
Cum poti contabiliza o viata alcatuita din secunde?
Un puzzle imens pe care il poti construi si
reconstitui candva daca pui/lasi in urma in/semne…
Ce suntem noi? Doar franturi din viata Universului…
Deci, cum te simti … oricine ai fi , orice ai dori?
dincolo de dincolo e mereu un dincolo
sa ne intilnim
cind nu ne gindim
aelim
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")