Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
des/prindere rara, caramida in viata amara…
sper mereu, privind la cer
caut cuvint in acelasi pamint
gind, imagine, taie o margine
calator in vers, in micul univers…
==========
oare ce se poate spune, cind vezi ca unul pune acolo unde nu se mai poate, si le cara pe toate?
cum cerul e o metafora mereu in miscare, asa este si mintea, corpul in adaptare, indeminare
te miri de unde natura creaza, ca are
parantezele de conexiuni, ma fac sa vad minuni
acolo unde pare banal, se poate gasi esential;
cred ca o mirare deschide o carare cind poate da o interpetare
asa e poezia, muzica, ideea: nu margineste, nu inchide, nu se opreste;
timpul degeaba nu creste, cind devine o parte ce uneste ce a fost cu ce va avea rost: intelegerea
si tot asha, am urcat pe o shea, dar imaginea va dilata povestea din mintea mea:
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")