Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
dilema unui lazăr
inventată jumătate departe aprinsă de lună
înțelept cine oare poate să-mi spună
dacă totul dispersat inegal ar fi sau nu de ajuns
eu sunt doar cel ce cândva a fost uns
cu grăsimi de balenă albastră și focă
alteori inocent proscris sunt cel ce invocă
zeități perene și aspre desprinse din vise
întâia scânteie aprinsă a tuturor lămpilor stinse
cristal perfect anonim al zăpezilor ninse
imponderabil pendul din vremuri prescrise
un joc de cuvinte străine pe buzele tale
indus în erori intrinseci de trăiri animale
cântăresc adevărul cu pene-n chintale
cărat înapoi pe scuturi din lemn prețios și de piatră
pe-nserat când fumul înalt se ridică din vatră
sunt fiul reîntors temporar al cuiva și sunt tată
fumul taie cu oblică dungă un soare rătăcit în amurg
clipele acestea intense ca o apă inversă a timpului curg
nemișcat incomplet întregi permanențe parcurg
și mă-ntreb cum oare lumina aceasta precară
măcinată-ndelung între pietre iscusite de moară
mai mult mă învie absolut decât absolut mă omoară
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")