Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
doar pentru cine are rabdare, intortocheata carare de cu/vint/are
a te lasa in marginea valului, a te purta pe tine insuti ca o intrebare, a te insoti in sinea ta cu sensurile dincolo de legarea lor de ceva, a trece, a calatori, a dori, a face din verb asezare, din substantiv culoare:
pe orice drum de cuvinte, cum vorbele se des/part sau a/duna
cum fapt/ele sunt umbre de existente,
con/dens/arile aduna scarile in inaltarea lor /desi nemiscate pot fi urcate…
doar prezentul il avem si ne are; de aici des/parti/rea de sens
cind ne are acumul se face ‘acum/u/l/are’
cind partea este mai putin buna, sau kiar rea se produce ‘des/parti/rea’
a vedea unde nimeni nu se uita, a cauta unde nimeni nu se duce,
a gasi ce nimeni nu are nevoie, si totusi sa stii ca tu stii,
ca se poate altfel sa fii, dar ceilalti ramin mereu in/a/fara
alfa si omega, alfabet, tot si toate au un inceput
in acel a, un ‘a’ de mirare, de exlamare, de intimplare
un a care de fapt ne a/re dar nu ne poate pastra
de aceea traim intrun a cu ruptura, un ‘a’ fara parte
si ne miram cind intelegem ca am ramas in/a/fara
fiecare este pentru el inceput, dar si sfirsit,
vrea ce este dorit si crede nimeirt
dar nu poate intra in privitul altfel
din punctul de vedere care duce in alte …ere
ce este un fir de nisip in metafora posibila a fiintarii oricarui lucru?
este o a/duna/re, fiecare linga fiecare, fara sa inteleaga ca ce ai leaga ai si dezleaga
simplul fapt de fi in/pre/una (am pus ‘n’ ca sa se lege sensul rupt) unul linga altul sa se puna
naste o …duna, deal de nisip, facut din micimea lor rabdatoare, arsa de soare
plimbata de vint, dar ingropata de cuvint: a/duna, a/dun/are, a/dun/oare?
tristetea firului de nisip, /cred ca e gresit sa spui bob de nisip, caci din el nu se naste alt nisip/
nu este in dimensiunea lui ci in uitarea lui; cindva a fost munte, cindva a fost tare
si toate aceste calitati inca le mai are, cit timp se poate a/duna sub s/oare/ putem pune semn de ‘?’/
ce este o s/c/ara? un ’s’ care …ara, rupind diagonale in unghi,
a/dun/indule manunchi, ca si batrinul unchi sa poata pasi repetat
fara sa stie ca trept/at sa inaltat, pe s/c/ara care a a/duna/t
inaltul inclinat, sa fie blind in asezare, accesibil in urcare
pina cind verticala sa terminat in oblicul uitat de ori/care
o treapta nu este ‘desteapta’
dar prin rabdarea ei statatoare
te poate apropia de s/oare(?)
/cineva spunea : ce te impiedica si te face sa cazi, daca rabzi, te poate ajuta sa te inalti, sa te ridici, pur si simplu facind o treapta din bolovanul care te facea sa te impiedici/
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")