Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
dor de ape
plouă stins, tăcut, printre gândurile mele
înălțate deasupra unor coline îndepărtate
asemeni unor colonade antice, de calcar strâmb,
rămase de strajă, undeva, departe
la capătul nevăzut și neștiut al unor limanuri vechi
rătăcite, răstălmăcite definitiv într-un fel de negură
deasupra apelor trec razant cormorani perechi
în bătăi sacadate, mitraliate, de aripă
plouă-n rafale scurte, îmbătrânite și palide
plesnind cu sonorități vegetale frunze și tulpinile crude,
stuful și papura verde explodate pătimaș
din carnea și coasta acestei primăveri absurde
despre care nu s-au scris încă toate poveștile imposibile
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")