Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
flori de gheață pe ramuri de piersic (stampă pe drumul Tōkaidō )
prima zăpadă a coborât grabnic din munții insulei Honshu
nimic mai normal, totul mult prea firesc
numai maimuțele zburdă vesel pe versanții înălbiți
ducându-și în spinare puii îmbufnați, de-o lună sau două
zburdălnicia lor stridentă face să-mi tremure în mână pensula
și apoi, din vârful ascuțit al penelului suliță,
pornesc în călătorie până pe albul mat al hârtiei
cinci picături rotunde de cerneală, numărându-se-n gând
din grădina poetului doar un singur piersic
răzbate voinic din omătul moale, așternut peste noapte,
căldura acestei toamnei târzii l-a sedus inevitabil
iar drept răsplată, una dintre contorsionatele ramuri subit,
a-nflorit
dacă privesc muntele dincolo de gardul din bețe de bambus,
privirea mi se agață fără voie de petalele roz înghețate
îmi este clar acum, iarna-și dorește cunună din grădina mea
pe fruntea ei de fată bătrână, nemăritată nici anul trecut
ah, era să uit, cele cinci picături rotunde de cerneală
și-au sfârșit călătoria rânduindu-se în câteva cuvinte simple
ce nu cred că ar putea descrie așa cum se cuvine
una dintre minunile efemere ale unei singure dimineți
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")