Seminţe…

ar trebui să aprind un foc în fiecare zi
din vreascuri uscate și subțiri de mesteacăn
sau de arin, sau de ulm, sau de pin
să mă învăluie flacăra lui neostoită și fumul lui binefăcător
și aura lui înaltă până la un cer complex și infinit răsfrânt către mine
într-o regăsire completă, într-o reflectare de neimaginat altfel

eu i-aș cânta lui dintr-un alt lemn
de data asta mai ascuțit, și mai rotund, și mai suplu
și mai sonor, mult mai sonor
cam cât un deșert de sonor și cât un ocean de sonor
cât o îmbătrânire și cât o nemurire unduitoare,
cât o multitudine de renașteri
regăsite-n paginile unei cărți absolute despre iubire
și despre roze aprinse-n roșu înverșunat
culese devreme, pe rouă

eu i-aș dansa cu picioarele dezgolite-n cenușile lui fosforescente
într-un ritm straniu și de demult și de neuitat
asemănător păsărilor nandu, cele osândite la nezbor, la neînălțare
eu i-aș dansa cu pieptul brăzdat de semnele vremurilor,
însemnat cu albastru de peruzea, de albăstrea
și fața pictată de semnele trecerilor
și de semnele netrecerilor
și de semnele neînsemnate ale nesemnelor
iar ploile ne-or spăla într-un târziu poate prea timpuriu
poate prea grabnic adus de ape în vâltorile bezmetice
din miezul lucrurilor

s-ar numi dansul dansurilor
și cântul cânturilor
și cântul descântecelor
și cântul desfacerilor
și cântul visatului
de la un capăt până la același capăt departe, departe
precum un șarpe năzdrăvan al lumilor
ce își înghite coada de o mie de ori pe secundă
în numele prefacerilor permanente și al tuturor luminilor
aprinse-n opaițe la ferestre de mamele ce-și așteaptă încă fii
rătăciți într-un război care nu se va termina niciodată
pentru că nu a început niciodată