Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
furtuni lente de toamnă
paharul de pe noptieră
păstrează urmele furtunii de peste noapte
aproape intacte,
aluviuni depuse într-un strat gros de un deget
chiar și nisipul scrâșnit între măselele de oțel
ale fricii și ale deznădejdii,
atât cât a mai rămas neînghițit,
pătează pereții de cristal bohemian,
altminteri strălucitori
îmi imaginam dis-de-dimineață scene simple
descrise-n puține cuvinte abstracte,
o toamnă, două, trei, ascunse printre zvâcniri de cord tânăr,
ecou de pași și-apoi pauzele dintre cele câteva sunete succesive
nu-i nici o muzică, este doar ritmul nemăsurat
al unor indescifrabile îndepărtări
sau al unor apropieri intempestive
ar fi fost perfect să fie și puțină ceață
desfăcută-n volute mătăsoase de mângâierile incoerente ale vântului,
frunze opalescente înălțate-n vârtejuri de-o șchioapă
și, de ce nu, puțină ploaie măruntă descompusă-n picuri de apă
ce ar putea umple paharul de pe noptieră pentru încă o noapte,
pentru un alt anotimp și un alt patriarh
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")