Seminţe…

aleargă aprig lupii prin pustia nopții, prin pustia câmpiei
din labele lor mari, rășchirate, sare zăpada-napoi
din doi patru și opt, 64, pătratul perfect
care doare extrapolat exploziv direct într-o inimă-n piept
săgeți înghețate pornind din arcuri de iarnă în traiectul lor drept
și-apoi numărați-vă voi impar din unul, niciunul, în trei,
dintr-al vostru, într-un fel, de-a fi inocenți într-ale mele
ce inoportună și ciudată durere, ce fiere,
sunt rele, apariții în nopțile înalte ale verii, sunt magice iele
insuportabilă dulceață totală pe limbă, amară de miere
secundele trec, așa, fără chip, fără umbră se schimbă
pe nisipul virgin de la amiază nu vor să mai lase posterității nimic
din etern alambic urcă spre ceruri vapori și arome subtile
de ambră topită și diamante fierbinți clocotind în lichide futile
formule secrete ascunse în formaldehide, de hâdele hidre
nu vreau sfaturi acum, nici exemple, nici palide pilde
lăsați-mă doar să adorm ostenind în zăpezile mele fierbinți
scrâșnind pătimaș din canini și din ai lupului dinți
zorii de zi să visez cum apar din transparențe morbide
de fum prea înalt ridicat în văzduh și de ceață
privește, te rog, înainte cu trudă, privește și-nvață
lupii aleargă cu limbile roz de un cot, cu spume albe la boturi
e-o haită dintr-o mie de lupii cum sunt gânduri prin minte
pregătește, te rog, fierbinte și negru un ceai din îndepărtatele Indii
închide cu cheia noastră de aur odaia, și citește, citește-nainte