Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
homo pluriversalis
frate, cât îți e de greu?
nu mi-e greu, m-am obișnuit
îmi răspundea el de fiecare dată
șoptit, tainic, cu sfiala nepotrivită unui uriaș
eu vedeam în schimb cum venele-i șerpuiau anacondic,
gata să plesnească, pe sub piele,
fibrele tensionate ale oțelului încins din mușchii coapselor
încordate-n sforțări colosale;
ochii negri injectați cu haos pur sfredelind întunericul vid
în căutarea unui orizont al evenimentelor imposibil plat, inert, static
pe care să-și poată odihni o vreme privirea vie,
unica sa moștenire cu origini intruzive
coborând spiralat într-un crâmpei arid de spațiu-timp
ce nu-i aparținuse cu adevărat niciodată
împrejur, restul realităților descriau traiectorii aparent orbitale
purtate pe brațe deasupra capului de ceilalți frați ai noștri
cărora li se refuzase de la început darul vorbirii
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")