Seminţe…

iarnă cu adresa necunoscută

se așternea zăpada pe umeri, o da
pe umeri se așternea, peste gulerul ridicat al paltonului
apa rece ajungea pe piele, pe sub cămașă, o da
ca un botez repetat de catifea

mi-aș fi putut imagina că este părul meu grizonat
în căderi necontrolate pe umeri, o da
pe umeri ca o perdea umflată-n vântul de amiază
fără griji, oricând aruncate în vânt pletele,
mișcări obsesive târzii, o da
dar lucrurile nu stăteau tocmai așa
era doar zăpada ce cădea pe umerii mei puternici
tari ca niște stânci gri și colțuroase
se așeza liniștită-n epoleți albi, uriași, înnobilându-mă
streașină pufoasă, acoperindu-mă, o da

în sus se vedea doar strada plină de oameni grăbiți
aruncați în vâltoarea unor prespălări nepurificatoare
simple covoare scufundate-n leșii,
în clăbuci și-n spume nebune, o da
nu se auzeau decât tramvaiele văitându-se în șine,
tânguindu-se-n cabluri întinse paroxistic
fulgera industrial în albastru incandescent de arc electric

oamenii se călcau pe bombeuri,
uitând să-și mai ceară scuze
bolboroseau în barbă cuvinte de neînțeles
și planuri mentale pentru cumpărături, o da
cât mai multe, nu mai descriu aici liste

carburatoarele înghețate tușeau în rateuri, o da
și ningea înainte, ningea, ningea nebunește
zvâcneau palmele-n ger parcă prinse-ntr-un clește
mâine va fi o duminică-n post și dezlegare la pește, o da

pe stradă aluneca urgie, ceva de speriat
pe trotuarele date degeaba cu  cenuși de prin sobe, cu sare
poate doar să ne conserve mersul
să ne alungească umbra-n apostrof
prin A și-n O și-n H rafinat ne era versul

timpul aluneca și el nebănuit în uitare, o da
în nedescifrare aluneca ora, ziua, secunda
parsecul nu mai însemna nimic
alcooluri subtile distilate-n aurit alambic
așteptam de pomană un oarecare declic
nu mai era soare, era mohorât și era iată, de-a binelea iarnă
era iarnă și  frig

străluceau în galantare cărnuri proaspete de porc, o da
șoriciul crocant era la mare cinste și la mare căutare
costițele, cârnații de casă și caltaboșul,
bradul cu frunze-ace argintii, ciocolata și roșul, o da
roșul de pe buzele ei profund senzuale, ispititoare
tocuri înalte și apoi doar foșnetul abia ghicit prin pardesiu
al ciorapilor de mătase naturală,
lucru rar, o da, foarte rar

ah, uitasem..toată lumea-l așteaptă pe Moșul, o da
să vină bătrânul cu daruri în sania trasă de reni sau de câini de la pol
și anul acesta și la anul întocmai ca și anul trecut
azi, mâine, poimâine, mulți ani trăiască!
în mintea mea persistă însă o întrebare ciudată
oare unde s-a dus ziua de ieri?
unde oare s-a ascuns de mine, o da
misterul dragilor este încă de nepătruns,
de nepătruns, vă spun, o da