Seminţe…

iarnă grea în trei acte

actul 1: coboară lupii-n cîmpie

urletele stranii străpungeau cerul ca niște sulițe
în care stăteau înfipte capetele unor dimineți oarecare
sacrificate inutil pe altarul tuturor insomniilor

strînsă aprig de ger cîmpia scîrțîia mărunt, greierește
aproape ca astă vară, aproape
doar verdele viu de dincoace de soare
se transformase-n căprui și-n ocru
și acum suna friabil ca un gong de gheață multiplicat
lovit la fiecare cădere cu tîmpla

actul 2: vîntul, străjerul nebun de la capătul nopții

așteptarea tangibilă devenise de-a dreptul chinuitoare
propagată interstițial de tăcere printre spațiile dintre gînduri

prin buzunarele paltonului lung
degetele înghețate frămîntau obsesiv cocoloașe reci de lînă
ningea dens, înciudat, cu fulgi mici, colțuroși și aspri
ce loveau fața de sticlă opalescentă, neacoperită de fular
încercînd parcă să șteargă prin sablare
trăsăturile și așa vagi, incoerente, ale identității

actul 3: lumini de departe

drumurile se estompaseră cuprinse brusc de-ntuneric
ca o cortină de catifea imposibil de grea
căzuse tragic peste-ntinderea imaculată noaptea toată, cătrănită

orașul sclipea intermitent la o margine străină de orizont
aidoma unui far spectral pe țărm în timp de furtună
nimeni n-ar fi fost capabil sa spună încotro,
doar spaima atavică genera la intervale regulate impulsuri
pașii mici și nesiguri lăsau mărturie urme efemere prin zăpadă
fugise alungat somnul nefiresc de-o scînteie fierbinte de speranță,
iar fumul aducea de prin case, prin hornuri, arome de bine
de vin dulce fiert și de căldură