Seminţe…

rătacind alandala într-un prea târziu fumuriu,
reflectat de un gând în sintetic amurg
taumaturg
n-aveam timp să îți spun poveștile de-a-ndăratelea
de la vreun neverosimil sfârșit către-nceput
captiv  permanent într-un iureș și-ntr-un tumult
dintr-o mare imaginară închisă vremelnic într-o furtună
pornită cu degetul mare
într-un pahar de cristal foarte rar
arbitrar

eu aș fi nins troienit neobișnuit,
neostenit încă o vreme
coborât lin dintr-un cer siniliu, multiplicat
fragmentat
aproape alb, aproape absent,
aproape concret
peste câmpuri pustii și peste orașul neobișnuit de tăcut
surdomut
peste casele scunde cu hornuri și vălătuci groși de fum
clipesc rar luminile aprinse în lămpi la ferestre ici-colo
firește, pe drum
eu tare aș mai ninge
din sobe cu plită se simte căldură molcomă și fum
cenușile gri și albă funingine
și ceea ce gerul ne poate aduce
vin tare și roșu ca focul
cu scorțișoară și anason înflorit bizar în steluțe
e bun, e fierbinte
și-i dulce