Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
imaginarium II
(zborul static al pietrelor)
sigur îți amintești de copacul de astă-iarnă
cel ce devenise martor fără voie
al traversărilor planate-n zig-zag-uri fractalice,
proiectate cinematic prin dreptunghiul de geam
decorat fantastic cu înscrisuri subțiri și străine de gheață
acum, teiul cel tânăr poartă pe ramuri
pe lângă perechile de semințe uscate
(semne ale unor timpuri înălțate-n ofrandele trecerilor)
urmele timide ale unei primăveri absolut noi,
apărute sub forma unor muguri cruzi, verzulii, crisalidici,
iviți brusc din coaja subțire a lemnului,
aproape peste noapte
privesc cu ochi galbeni, măriți de uimire
păpădiile din iarba înaltă cât palma,
iar zvonul acestei aparente minuni
se va răspândi prin lumea largă doar peste vreo câteva zile,
purtat de puful diafan al unor noi transformări
numai zborul static al pietrelor
împrăștiate haotic pe drum
stăruie acum în colțul privirii,
învăluit de aerul tremurăror al primelor zile
cu adevărat calde de anul acesta
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")