Seminţe…

imperfecțiunile unui astrolab artizanal

(gânduri de sorginte epistolară)

cuvintele acelea obișnuite desprinse dinăuntru
au curs în torente de cerneală violet peste suflete
până la destructurarea tuturor înțelesurilor,
așa încât pornit-am prietene la pas
prin preeria nepângărită încă a sentimentelor noastre
la o  vânătoare fantastică de căprioare
și de ce jivine sălbatice ne-or mai ieși în cale

odinioară visul în sine își putea descifra singur
povestea sa permanent multiplicatoare,
chinuitor de transparentă,
perfect previzibilă-cum sunt toate visurile până la urmă
neîncăpătoare în sensuri mai ales,
neconvingătoare, mai ales

acum îl așteptăm exhaustiv pe Godot
așezați la aceeași masă veche din lemn de brad,
(pe care mai demult scrijelisem cu un cuțit numele ei,
înscris imperfect într-un evaziv contur de inimă
traversată futil de o săgeată)
cu un pahar de ce vrei tu pe jumătate plin,
sau poate pe jumătate gol, în față
iarăși doar o chestiune de nuanță
sau prilej de profundă meditație întreruptă pe alocuri
de aproximativa vulgaritate a unui scuipat sincer
țintit în podele prăfuite cu desăvârșită măiestrie

ce mai,
ore fixe bate ceasul vechi din turn
fierbe o tocăniță de porc în ceaun
în pahar sclipește un vin vechi și bun
tac și nu-mi mai vine, vorbe să tot spun

totuși resimt în gâtlej o stânjeneală stranie
iar la ferestre mestecenii freamată-n vânt
chinuiți parcă de neputința înverșunată
a tuturor strigătelor esențiale rămase mute
de atâta amar de vreme