Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
(impresiile unui trecător prin Cordeville)
eram așa de vechi încât pe orișice piatră de pe drum
deschisă-n palmă ca un imens ochi ciclopic
ar fi trebuit să o pot percepe clipind atemporal
ca pe unul dintre nenumăratele mele avataruri minerale
rătăcite de la naștere fără speranța vreunei recompuneri
într-o lume lugubră, sterilă și violată repetat
de reculul primar al tuturor neînființărilor
dar colorată majestuos de necesitatea exprimată
a unei oarecare compensații insuficiente
descrisă amănunțit cu penelul transformat într-un cuțit mutilant
și probabil bont
ce nu mai putea suporta de ceva vreme pe lama murdară de sos
reflexiile unei urechi vinovate de insensibilitate precoce
la unele dintre cele mai fine reverberații ale infinitului
totul se petrecea în fața unor colibe cu acoperișuri vetuste de stuf
înfășurate-n tonuri nostalgice de ocru verzui și opac
sub o lună martoră de nevoie, palidă, înnorată pe alocuri,
plânsă devastator cu nasul și ochii înnodate-n albă
de mătase brodată-n albastru de concentrice ceruri
batistă
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")