Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
in afara nu se afla decit ce o sa apara…
exista unele cuvinte ce au rost inainte de a putea fi explicate,
si atunci nu pot fi decit asezate in calea celor ce le vor putea asculta:
The End
Vai mie Doamne,
Mi-ai aşezat cerul în braţe, şi l-am scăpat!…
Şi toate stelele s-au împrăştiat!
Să le fi văzut cum se rostogoleau…
Şi luna, cum era de…
Eram numai de trupul ei pe tălpi!
Strigătul acela uzat, nu mai înceta…
Legat de ciotul unei păreri viitoare
Îmi consum ultimile porţii de încercări;
Dizgraţios de sincer,
Mai alunecam pe câte o stea;
Încercam să…
Dar nu! Nu mă mai auzem;
Nici nu mă mai vădeam, doar…
Doar că mă simţeam cumva… nu ştiu să vă spun cum…
În piept încercam să… dar nu puteam…
Nici să merg.
Acea părere… şi ciotul acela!
Înţelesesem!
Nu scăpasem cerul din braţe,
Nu!.. dar eram numai lună pe tălpi.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")