Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
inevitabila derivă
turnați continuu tărie-n pahare
nătângi negustori de ancore sculptate din sare
măcar atât folositor să mai faceți,
turnați permanent vremelnicie-n pahar,
ori pahare
așa, ca și cum ați afla întâia lumină-n primul amnar,
ori amnare
rom sau tare rachiu, poate a celților apă a vieții
(cât oare sunt depărtați de centrul meu geometric pereții)
chiar și-n ale voastre pocale scobite-n gemă de sare
pentru că-n imensitatea albastră cea adâncă și mare
ancorele voastre inutile, zdrobite-n prafuri, de soare
se dizolvă complet, inerent, aș zice prostesc
tare-ar fi trist, melancolic, nostalgic, de n-ar fi pitoresc
chihlimbare topite-n cupe modeste de aramă turnați
șapte la număr, ai timpului frați blestemați
umile secunde scăldate-n lumină puțină, sculptați
clepsidre din sfintele stânci ale munților-nalți
orbiți sisifi, pe vecie la un cerc incomplet condamnați
otrava aceea prea dulce din belșug revărsați
în urne funebre săpate de trecere-n piatră
atunci când multiplele, dispersatele puncte de aur
își recapătă insuficienta lor formă-n ochiul de faur
și-n sfere înalte-și transformă umbra adâncă
ce albe, ce pure-nfloresc sălbatice narcisele-n luncă
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")