Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
înființare
croite stângaci din frunze aproape uscate
gândurile nu puteau acoperi nicio goliciune
și-apoi nud
și zvelt și crud
îmi imaginam iarăși niște netreceri
ca pe ample, orgiastice petreceri
în cinstea momentului suprem de efemerscență
poate că am descins prea aproape de ochi
astfel încât nu mă mai văd
astfel încât plouă mocnit printre ore
printre copacii îmbrățișându-mă strâns
amplificându-mi dorința de înălțare
cu ramurile lor avântate
toate către o însingurabilă stea
sau poate către o constelație în formă de lebădă
sau în formă de vânător
oricum, treceau stolurile razant frunții
treceau zborurile în ocoluri spiralate violet
vocile, invectivele, vocalele
nu-și mai aveau sensurile întregi
nu-și aveau preaplinuire
nu-și mai aveau vibrația sunetelor rotunde
rostuite în propriile ecouri
pentru că toamna venise ici-colo,
pe alocuri
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")