Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
INSEMNARE PE RACLA PUSTINICULUI PLECAT
in aceste taceri, de azi, si de ieri
in clipele noastre comune
trecind dincolo de ce speri
speranta vrea sa adune
totul se aduna firesc
doar din vesnica nevointa
puterile noastre mai cresc
totul a fost mereu incercare
carare nu gaseam in trecut
nimeni nu stie ce are
pina cei drag na pierdut
a fi este doar intimplare?
rostul creste din suferinta
nimicul nu poate fi mare
daca in nevolnic nu e dorinta…
ramine in vesnic o margine
de gind ratacit in nestire
cum se naste o imagine
fara sa aiba de stire
totul vine din afara
nimic pe sine nu se contine
vindecare mereu amara
in recunoasteri straine…
atinsi de dorinte postume
toti incercam o evadare
fara sa intelegem o lume
plina doar de …uitare…
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")