Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
insomnie de iarnă
se pornise de-o vreme vântu-n pustie
de dor aprins ce va să-mi fie
de-o nebunie nețărmurită de veșnicie
vântul de-ar vrea povești să-mi spună
totul se scade, vidul se adună
fior de stele și mătrăgună
nisipul, boabele aspre nenumărate
dulcețuri amare din fructe coapte
de acum e frig și-mi este noapte
într-o clepsidră cu forme lungi
pășești grăbit fără s-ajungi
doar alb și negru trasat în dungi
probabil ție doar ți se pare
că-n apa mării nu este sare
sângele curge și nu mă doare
răni purulente în piept deschise
visuri trucate, perverse vise
argint topit pe streșini ninse
gureșe vrăbii pe la ferestre
se face ziuă fără de veste
de fapt aceasta-i altă poveste
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")