Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
interstelar
o vreme am să tac
pentru că-mi doresc uneori doar puțină liniște
o vreme am să mă prefac că un orizont oarecare
este puțin, foarte puțin
mai aproape de partea mea stângă
de ochiul meu stâng bulversat de imagini fugitive
o altă vreme voi încerca să ascult
-cu pleoapele lipite de geam într-un sărut transparent-
îndepărtările
o vreme am să-mi limpezesc privirea cu acele culori pastelate
ale marginilor de univers
traversate de noi, ceilalți, la întoarcere
spune-mi, tu vezi cum înfloresc infinitezimal caișii?
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")