Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
întomnare (segment de sentiment)
mă gândeam ieri că poate nu am suficientă toamnă
rătăcind stânjenitor printre hematii,
mă gândeam, că poate mai bine ar ploua încontinuu
de-a lungul orizontului alburiu
toate orele și minutele prelungite-n crepuscul,
consfinţind astfel jilav acest anotimp
secundele-n schimb mi le doresc incandescente,
repere neiluzorii destinate unor probabile reîntoarceri
din marele și tenebrosul necunoscut
ce presimt că se naște clandestin undeva, pe la sud
nu-mi este încă foarte clar când și mai ales de unde
au apărut acești nori fumurii, mustind de apă,
aceşti uriaşi dromaderi imponderabili
plutitori de voie într-un cer străveziu, opalescent
umbrele lor dolofane îmi încercănează iarăşi ochii
și-mi alungă poveştile neterminate
într-o pribegie aparent fără sfârșit
tocmai la capătul imprecis, impredictibil
al unor ținuturi străine, de-a dreptul imaginabile
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")