Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
la sud
nu mai conta dacă închideam
sau deschideam ochii
oricum, pe deasupra se roteau mut berzele cele albe,
pe sub norii suflați în toate formele imaginației unui copil oarecare
adia subțire-n unde vântul călduț, ca un fior amintit fără voie
și-mi venea să-mi întind a zbor prelung aripile către sud
acolo unde toate apele către matca lor curg,
acolo unde-i lumină doar și nu poate fi vreodată amurg
ating cu vârfurile degetelor, ori cu vârfurile aripilor
(nu-mi mai dau seama) oceanul
și primesc în schimb drept dar lumina soarelui răsfrântă mutiplicat în iriși,
astfel încât vara îmi devine din ce în ce mai apropiată
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")