Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
Lampa de roşu aprins
Câteodată între când şi când
încă în trup fiind
cu sufletul simt
şi chiar de văd în culori
simt în lumini
sub lumea văl
înotând un mistic delfin
şi mă rog ţie
arată-Te dintre oglinzi
la întredeschideri de ape
agaţă-mi de spirit pe umeraş
două aripi pe spate
şi după urechi cireşe
sub formă de şoapte
număr cu ochii deschişi
înlăuntru până la şapte
unu şi doi, trei
gândul s-a şters
limba s-a frânt în patru
cinci, şase şi şapte
ai şoptit
ceara s-a scurs
eu în mine
ca o lampă m-am stins.
（Lampa de roşu aprins）
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")
cum poate o simpla vibratie sa aiba senzatie?
daca totul e gol de unde se naste un stol?
daca stai intre/bare cum de se face car/are?
daca totul poate fi o iluzie
este posibila o alta concluzie:
exista destul ‘nu este’ ce naste mereu ‘ce este’
(sau nefiinta care are loc in ea pt toate fiintele)
asa se naste un inceput de nesfirsire…
adica: esti in gasire chiar de crezi ca-i ratacire