Seminţe…

(stare frustrantă generată de lipsa unor aripi)

astupați-vă craterele din inimi, vă zic
vă conjur
cu ce vreți voi și ce mai găsiți prin tomberoane
astupați-le dacă nu cu sfârcuri tari și parfumate
atunci măcar din cauciucul natural, cu biberoane
cu mameloane, cu silicoane
sau cu simple bomboane gumate
intercalate printre atrii și printre ventricule,
printre vertebre și printre clavicule

așezați-vă la o masă a tăcerilor măcar acum
măcar o minusculă, o infimă secundă
ce aparținea precar unui măreț ocean de timp
ale cărui ape mă acoperă de o mie de ori
atunci când doar o singură dată mă inundă
o fracțiune trecută insidios de la minus la plus
introdus, întrepătruns, descompus

așezați-vă încet, milimetric, concentric
astfel încât să nu vă cuprindă amețeala
vertijul necontrolat sau ostenirea, sau osteneala
să nu vă cuprindă amorțirea
sau amorțeala gravitațională și aproape fatală
să nu vă surprindă toropirea,
sau și mai rău, toropeala

numărați-vă obsesiv, permanent
ca nu cumva să dispăreți printre operele de artă
atârnate strâmb într-un muzeu al statuilor de ceară
pe pereții scorojiți, ofiliți, amuțiți, adormiți
unul sobru, decent și doi beți, certăreți

a răsărit iarăși soarele sau luna a mai răsărit
într-un pătrar ascuțit la asfințit
n-aveți habar, nu-i nici alta, nici una
este dalta și piatra, este secera și grâul, este apa și râul

numărați-vă iarăși dimineața devreme
cât încă din dește mai puteți face semne obscene
cât din gât și din buzele supte
mai puteti murmura roluri ingrate
scenarii inventate, amestecate-ntre ele si rupte
elucubrante, savante, imaginate pe scene
croite banal din scânduri de brad și de pin, și de cedru
printre vene, printre artere, printre iluzii și umbre
reflectate obscur, degradant și optuz în unghiul diedru