Seminţe…

am acută nevoie de o toamnă fecundă cu adevărat
ce va veni să mă-mbrace-n nuanțe albastre și terne de gri
în sunete ample din gama lui La, Do major și în Cri
de ocru intens răspândit, ruginiu obsedant și de bej
șturlubatic, singuratic cintez pe un vârf uscat de gătej
aruncat la-ntâmplare în valuri înalte, intempestive de ploaie
desfăcut furibund din blănuri ude, plăpânde de lup,
de râs diabolic, silențios, noptatic, nemilos ucigaș, și de oaie
vântul suspină-n stufurile arse pe vârfuri de brumă
aprig se zbate la maluri marea nebună-n furii albite de spumă
ce repede pare c-a fost vara trecută, un timp subit, fără chip, fără urmă
orb sobol ce-n pământuri adânci vizuină infinită își scurmă
esențe acide de lemn prețios, de oțel absurd  ascuțit și de oase
te implor, încetează o dată-n eternitate a mă mai descoase
mineni nu-mparte cu mine  nimic din ale nopților imbecile angoase
prin venele mele subțiri nu curg hematii trecătoare ci fiare tăioase
te implor, te conjur, nu-ncerca cu tăcere obscenă gura a-mi coase
castele perene  din verbe și vorbe oi clădi, o vai, ce vei  mai plânge
râuri imense din mătci vor ieși în valuri de limfă artificială și sânge
inconștienți cavaleri obsedați inutil de amante tembele, nătânge
vei sta la sfârșit să privești cum toamna-n brațe frunzele-și strânge
de ai știi tu iubito că eu deja am văzut cum mâinile-n poală
de inexplicabil alean și de dor iminent, absolut, îți vei frânge