Din gol se naște un plin,
Adâncul înaltul provoacă,
Răul te scapă de chin,
Uitarea în timpuri ne toacă,
Leac se ascunde-n venin,
...acesta e DARUL primit din senin!
Seminţe…
Când te găsești alergând gâfâind pe cărare
Şi viața îți pare o cursă în care
Doar cei mai rapizi ajung și înving,
Oprește-ți avântul spre visul perfid,
Găsește-ți cuvântul și gândul ferit
Ce-ascunde adânc adevărul mărunt
Şi toate le-ascultă, căci toate îți sunt
De mirare...
nonsens
îmi alung în surghiun temporar toate gândurile,
în noian și-n potop de cuvinte
pe drumuri uitate, prin praf, pe unde apuc
noaptea vine neîndoielnic întreagă
și-i înnegrită cumva cu esențe intense de vag și târziu
ce provin din crugul cel mai înalt al vremurilor, din neant purpuriu,
dintr-un amurg lent creat de un fals demiurg
simt apoi cum mă prefac în metale topite, fierbinți
și mie, cu toate apele-mi curg
mă inund profund cu propriul eu, cu mine,
doar o umbră minusculă a unui dumnezeu
uitat printr-un pod prăfuit,
într-un vers scris, mort de beat, de-un ateu
recunosc, nu mă pot dezbăra de obiceiuri murdare, de vicii
(priviți, sus pe cer explodează-n culori pentru orbi artificii)
nu-mi pot căra singur uriașele pietre de moară
și nici penele unor zboruri prelungi
nu mi le pot smulge din umeri
câtă vreme tu stai jos, sau sus, undeva și zilele mele puține,
secundele scurse obscen din ceasuri inutile de aur
și toate clipele pierdute aiurea, pe degete mi le-numeri
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.
Fără concluzii care știi ce sunt... ("E o singură concluzie: totu-i o iluzie!")